SERVILISMUL UNOR VESTICI

SERVILISMUL UNOR VESTICI



Simplificând oarecum, pentru vestici este mai important sã fii preot decât cãlugãr (vocaţia este ĩn primul rând clericalã), pe când pentru estici este mai important sã fii monah, decât preot—este lucru mai sfânt.
۞
Vesticii tot n—au ajuns la intuiţiile, ideile şi viaţa esticilor, ci numai aratã servilism şi mimetism.
Ceea ce fac ei este ceva pueril şi smintit, o copilãrie—ploconeli vane—nimic respectabil.
Este numai curiozitate deşartã, pozã faţã de ei ĩnşişi, ĩncercarea de a fugi de cine sunt ei ĩnşişi—nimic altceva.
Ca toate mimetismele, impresia este una de artificial şi abstract, formal.
Aceşti occidentali veleitari n—au ajuns la ceea ce au şi sunt esteticii, ci numai se comportã ca nişte maimuţoi.
۞
Ceea ce acum 1 ½ milenii putea fi spontan, natural, este acum deliberat, forţat şi crispat, artificial, silnic.
Ei vor numai sã fugã de ei ĩnşişi, de cine sunt ei ĩnşişi de fapt, de propria lor identitate.
۞
Mie mi se par şi inculţi, ignoranţi, ĩnsã şi inapţi, neĩnzestraţi, foarte calpi, inautentici, ĩn rolul, ĩn poza pe care şi le iau.
[Adicã, nu doar cultura lor e cum e—pe potriva entuziasmului de novice, şi a pornirii necritice—dar şi minţile lor sunt cam de mâna a doua.]
۞
Ei ajung, la vârste nu tocmai tinere, sã silabiseascã de pe câte o carte esticã, şi sã se ploconeascã, şi sã pozeze ĩn rãsãriteni—ceea ce nu sunt, şi este execrabil.
۞
Ignoranţa lor a lucrurilor estice, a vieţii, societãţii, realitãţilor, nu poate fi supraestimatã.
۞
Actualul val de orientalizare care a cuprins o parte a Bisericii are, mi se pare, cel puţin urmãtoarele trei explicaţii:
--este mai ĩntâi karma pentru modul cum au fost trataţi catolicii de rituri orientale;
--este karma pentru desconsiderarea şi dispreţuirea a ceea ce este autentic la schismatici, karma pentru dispreţul cu care nişte bovine irlandeze de acum un veac, ‚savanţi’ anglofoni, etc., ĩşi permiteau sã scrie despre isihaşti, etc..—câteodatã cu o condescendenţã mai rea decât pura ignorare;
--este reversul, dacã vreţi, al latinizãrii schismaticilor, de acum patru veacuri—fenomenul ĩn oglindã, subjugarea simetricã şi la fel de absurdã, o modã la fel de nocivã—o orientalizare la fel de odioasã pe cât a fost ,atunci, latinizarea liber consimţitã a schismaticilor.
Este karma pentru modul ĩn care, catolici de rit rãsãritean şi schismatici deopotrivã, au fost trataţi de cãtre nişte irlandezi, belgieni sau alte naţii, acum un veac—nedreptatea strigãtoare a acelor vremuri nu era mai micã decât cea de azi.
Aceeaşi mãrginire este la lucru—acelaşi fanatism posac; urmaşii celor care—i latinizau de zor pe catolicii rãsãriteni sunt cei care, astãzi, nu gãsesc nimic necreştin ĩn budism sau Zen—aceeaşi mentalitate, aceleaşi racile produc acum efecte la antipodul acelora de acum un veac.
Orientalizarea freneticã la care asistãm, cu eludarea caracterului vestic, este la fel de bizarã şi de nocivã ca şi latinizarea şi aroganţele din trecut.
Dupã cum am mai scris, agenţii progresismului sunt azi la fel de neanderthalieni pe cât fuseserã cei ai ultramontanismului—aceasta este karma inerentã, o normã naturalã.
۞
Refuzã sã se cunoascã pe ei ĩnşişi aşa cum sunt, şi drept ceea ce sunt şi pot fi.
Azi ling unde scuipau. Azi sunt la fel de dobitoci, lingând, pe cât erau de dobitoci şi când scuipau—la fel de ignoranţi, mecanici.
Li se pare cã alienarea ar fi o soluţie.
Cine sã—i creadã?
Asentimentul lor face pe cât fãcea şi dispreţul lor—ambele, la fel de puerile, necritice.
۞
Sunt nişte mãlãieţi greoi şi inepţi.
Pe de altã parte, este interesant de vãzut ĩn ce mãsurã ascetismul vestic merge mânã—n mânã cu progresismul, cu avangarda.