PÂRVULESCU ĨN ENCICLOPEDIA PROSTIEI

PÂRVULESCU ĨN ENCICLOPEDIA PROSTIEI

Secularist fundamentalist, agresiv şi semidoct, propagandistul Pârvulescu a publicat recent un articolaş—o notiţã—ĩn care aniversa ORIGINEA SPECIILOR; acum, dacã a deschis vreodatã acea carte, sau dacã are vreo calificare ĩn a—i aprecia conţinutul (mai mult ştiinţific decât filozofic), este altceva. Aniverseazã oare Pârvulescu o carte pe care nici n—a citit—o? Are vreun habar despre fundamentarea ei ştiinţificã?
Notiţa lui duhneşte a veleitarism.
Dar pentru entomologul prostiei cuvântãtoare, articolaşul aniversar pârvulescian (‚150 de ani’ se cheamã) este un regal; mai ales acolo unde—l comparã pe ...Cuza cu Darwin, suspectându—l pe moldovean cã „ĩncerca sã schimbe organizarea lumii’ [sic!]. O altã apropiere la fel de semnificativã s—ar putea face şi—ntre Einstein şi Mandela, sau Bohr şi Mahno.
Aceeaşi acuzaţie—i este adusã de perspicacele Pârvulescu şi lui ...Darwin—cã ‚ĩncerca sã schimbe organizarea lumii’.
Ĩnţelegerea lui Pârvulescu a raporturilor dintre ştiinţE şi religie este la nivelul broşurilor de propagandã miciurinistã—dar, e drept, ĩn asta se aflã pe palierul celorlalţi mahãri ideologici ai ateismului occidental—acelaşi simplism dezolant, aceleaşi reducţionisme.
Pe de altã parte, nimic nu este mai relevant pentru prejudecãţile pârvulesciene decât omologarea publicaţiei darwiniene cu reforma cuzistã—şi, ĩn speţã, cu seculzarizarea—deci atât cartea englezului cât şi reforma cuzistã sunt şuturi trase Bisericii, etc.. Pãi tocmai Pârvulescu acrediteazã astfel ostilitatea unor creştini faţã de lucrarea lui Darwin, dându—i astfel de conotaţii ‚iluminist’—seculariste.
Pârvulescu pare sã aibã stângãcia de a amalgama/ confunda darwinismul ORIGINII ... cu darwinismul ‚generic’ şi cu ‚teoria evoluţionistã’.
Urmeazã nişte aprecieri foarte tulburi şi confuze despre zãdãrnicia schimbãrii anglicane de ton (--de ce ‚degeaba ...’?), şi despre ‚jocul de—a adevãrul’. Care adevãr? Al cãrţii lui Darwin? Al darwinismului istoric? Al teoriei evoluţioniste actuale? Ĩn versiunea cui? Bietul Pârvulescu este de—un fanatism care mi—l aminteşte pe acela al profesoarei mele de biologie din gimnaziu. Crede Pârvulescu oare cã evoluţionismul actual este acela al lui Huxley, ‚adevãrul lui Huxley’? Ştie el cât era ipotezã—şi ipotezã neverificatã nici pânã azi, cât era prejudecatã şi fanatism la acei pionieri ai evoluţionismului modern darwinist?
La fel de relevantã este şi omiterea completã a evoluţionimului nealeatorist şi neateist. Pârvulescu a rãmas la simplismul propagandei dejiste ĩn care savanţii atei ‚poartã flacãra adevãrului’, etc.. Ştie el cât fanatism, câtã pãrtinire existã la aceşti buni savanţi? Şi, mai ales, câtã ipotezã trecutã drept demonstraţie?
Are vreun habar despre câte specii de evoluţionism existã? Câte ‚şcoli’? Câţi evoluţionişti l—au precedat pe Darwin?
Strãin discuţiilor de biologie, Pârvulescu laudã o carte pe care n—a citit—o şi se rãzboieşte cu ‚duşmanii adevãrului’.
Aniversarea publicaţiilor Pãr. Mendel va trece, probabil, neobservatã.