LOCUL UNIC AL ‘CHEII’ LUI BRASS

LOCUL UNIC AL ‘CHEII’ LUI BRASS

Având o perspectivã asupra carierei lui Brass, ĩn diferitele ei faze, pot spune cã LA CHIAVE este inegalat, cã nu are seamãn ĩn creaţia lui Brass—şi nici Dna. Sandrelli, ĩntre starletele şi actriţele ‚lui’ Brass—este ceva unic—şi irepetabil.
CHEIA este unul dintre filmele care motiveazã cinemaul—capodoperã ĩn sens absolut, ceva absolut reuşit.
CHEIA este unic ĩn cariera lui Brass, aşa cum este şi Dna. Sandrelli ĩntre protagonistele brassiene. (Fãrã ea, filmul lui Brass ar fi fost alt lucru, altceva—ceea ce nu se poate repeta despre aproape nicio altã actriţã a lui Brass—poate numai, ĩntr—o anumitã mãsurã, despre Dna. Grandi—dar, de fapt, ea şi Dna. Caprioglio, de ex., sunt la urma urmei interschimbabile.)
Brass n—a fãcut ceva mai bun decât CHEIA—nici ĩnainte, nici ulterior.

De natura rerum diversarum

‘Fizicianul grec Galen’, spune o idioatã, la TV.
۞
Istorie compactã, voltatã, cagneyianã.
۞
O versiune SF a lui IVANHOE—sau, mai degrabã, o variaţie.
Dupã Martin, ar merge Scott. A compara.
[Trebuie citit Martin, apoi IVANHOE, şi comparat.]
۞
Cavalerescul. Ed.. Epopeicul. Eposul cavaleresc. ‚Mauléon’.
۞
Dna. Antonelli—rolul de cocotã; Dna. Sandrelli—o gospodinã; Dna. Grandi—femeia din popor. Vampa.
Feţe destul de comune, oarecare, mediocre.
[Chipul Dnei. Sandrelli nu este deloc de o frumuseţe remarcabilã, ca al Dnei. Bellucci; e o faţã frumoasã şi atractivã, ĩnsã de linii banale, comune.]
Frumuseţea femininã italianã este o frumuseţe prin excelenţã nesportivã, sedentarã (Sandrelli ;Antonelli; Bellucci). Asta nici n—are de—a face cu ...supleţea; Deneuve era suplã, şi deasemeni nesportivã. Dna. Sandrelli singurã este genul mãlãieţ, oaziv, placid.
Moreau; Deneuve; Novak; Dunaway; boarduri; actriţele ‚lui’ IJ—board;
Dna. Sandrelli nici nu este un gen de baiaderã, ci de gospodinã. Intuiţia magistrului Brass a fost idealã. A identificat—o perfect, o alegere fãrã cusur. Chiar mai precis decât rolul de lolitã cu care a avut ea ĩntâiul succes.
Galeria actriţelor italience, ĩn anii ‚60—‚80 (ĩnaintea colapsului cinemaului italian de consum popular, neelitist). Orientare ‚popularã’, fãrã GLAMOR—ul ‚Grace de Monaco’, glamorul hitchcockian, ca sã alegem un mare portretist neitalian al femeii, al blondei. Poate Virna Lisi? Ĩn aceeaşi perioadã, unele franţuzoaice—mult glamor.
۞
Stahl despre romane poliţiste, Doyle, Wilson şi romanul chilean. A adânci triada lui Stahl.
۞
Ĩn ce cred? Ĩn simţirea, gustarea, testarea valorii artistice, ĩn apreciere, ĩn ĩncântarea vie.
۞
Se scrie despre Bolaño cã citea cu nesaţ.
۞
Pãr. Jaki se apropria de 40 de ani când exista lumea hedonistã burghezã despre care scrie undeva Stahl. Este şi lumea UNORA dintre comediile lui Lemmon. Univers decadent, explicit egoist, rapace,a fost destrãmat de mişcarea contraculturalã de la mijlocul anilor ‚60. Adicã a fost ĩnlocuit de cãtre un alt fel de decadenţã.
۞
Şi secularii sunt de acord cã exista la el ceva mult mai ĩnalt decât documentarea enciclopedicã, râvna savantã—geniul, ĩnzestrarea genialã.
Unii ĩl considerã unul dintre cei câţiva cei mai mari istorici ai tuturor vremurilor—dintre foarte puţinii autentic ĩnzestraţi. Este onorat ca o minte genialã, mult mai mult decât numai un erudit, un cititor compulsiv, etc..
Era un gigant mai ĩntâi prin mintea, cu mintea lui, cu fineţea lui intelectualã.
۞
Semnificaţia confundãrii ĩntre ele a Misterelor. Hal.
۞
Ceea ce afirma Wilson este cã fronda de tip imatur, adolescentin, este neintelectualizabilã. Nimeni nu dogmatizeazã consecvent rãul, chiar dacã, ĩn toane turbide, i se ĩnchinã. Dar este o pozã, un curent de aer, ceva lipsit de ĩnţeles, nelogic.
۞
Stahl scrie tablete, proposuri, note mai interesante decât Manolescu.
Deşi este indubitabil mai puţin fin decât Kurp, şi chiar decât Teachout.
۞
Unele din obiecţiile tãioase ale lui Wilson au un sunet ciudat de lovinescian—chiar o cadenţã lovinescianã. Şi ĩntr—o logicã esteticã consecvent lovinescianã—refuzul naturalismului pedestru, prozaic, revendicarea plãcerii estetice necesare.
۞
Artã, EL; credo. Crez. Creaţie. Emoţie; cr.. Evreul (interb.).
۞
Acest om ar fi antipatic chiar şi dacã ar avea dreptate. Celãlalt ar fi simpatic chiar şi când ar greşi.
۞
La 12—13 ani am avut un gust uriaş pentru desene animate (şi comicsuri). Cred cã ‚Alice’, la aproape 14 ani, a fost ultimul serial gustat. ‚Sandy’ a fost cel mai simpatizat. Ĩnsã, dragã Parmenide, dupã ‚Mata Hari’ nu prea mai mergea ‚Michel Vaillant’, nu se prea mai potrivea.
۞
‚cum granUM salis’, zice Voinescu.
۞
Thrilleruri nepolitice, ezoteriste (conspiraţioniste sunt, de fapt, toate).
Nu este thrillerul politico—militar, fad, hollywoodian, colţuros.
‚Conspiraţii’ ezoterice, fabuloase, nu politice.
Scara este tot mare, cuprinzãtoare—ĩnsã e una ‚ezotericã’, de elucubraţii ezoterice, nu politicã.
Tot aici, probabil, thrillerul istoric (şi, conex, policierul lui Eco).

Dna. Sandrelli

Descopãr un interviu foarte instructiv şi impudic al Dnei. Sandrelli, cel cu Claudio Sabelli Fioretti ,din ‚94, despre viaţa ei amoroasã, etc.. Dna. Sandrelli ĩşi povesteşte cu detalii istoria genitalã. [Cred cã, dupã 12 ani de admiraţie, acesta este primul ei interviu pe care—l citesc—şi, dealtfel, prima datã când vreau sã citesc vreun interviu de—al ei. Altfel, este actriţa mea ‚preferatã’, cum ziceau liceenele de demult ....] Citesc mai multe interviuri italiene—cu Dna. Sandrelli, cu moş Brass ....
Cele câteva interviuri cu Dna. Sandrelli sunt interesante—deloc convenţionale, ea are câte ceva interesant de spus despre fiecare subiect.
Nu rãmâne la generalitãţi,la lucruri vagi,la surogate. Lasã impresia unei minţi vioaie şi vii—departe de placiditatea unora din personajele ei.

UNICA ACTRIŢÃ

UNICA ACTRIŢÃ




Existã o singurã actriţã (şi probabil cã NICIUN actor) care sã ĩmi fie cunoscutã,ştiutã ĩn felul ĩn care ĩţi e cineva foarte apropiat—expresiile ei,particularitãţile,tenul,stilul,caracteristicile ei—Dna. Sandrelli.Nicio altã actriţã;şi probabil cã nici un actor (nici mãcar Rourke,Gabin,Brando,Clift, Mastroianni—toţi aceştia fiind actori cu cari ĩmi doresc enorm sã am acelaşi fel de relaţie).Totodatã,nu e vorba,ĩn cazul menţionatei Dne. Sandrelli,de ceva numai „ştiut",pur şi simplu familiar—ci,dimpotrivã,aş spune,identificat ĩntr—un fel exultant,cu ĩncântare:o ĩnviorare,o bucurie.O actriţã studiatã ĩndeaproape,analitic,şi afectuos.Mai degrabã ca doi oameni cari ĩmpãrtãşesc un secret—care,ĩn mod obiectiv,concret,au un ĩncântãtor secret ĩn comun,o intimitate fericitã.E unul din cele mai bune lucruri pe cari mi le—a dat cinemaul.