Pãr. John Hunwicke, o pramatie anglicanã semidoctã şi un om nu prea inteligent, cam libidinos, cam lubric, ĩnfãţişa o situaţie negativã a cultului sfinţilor veterotestamentari; aşa sã fie? Nu numai cã ĩn calendarul diocezelor româneşti de rit apusean existã, bineĩnţeles, Sf. Ilie; ĩnsã existã şi alţi sfinţi ai VT, iar ĩn calendarele rãsãritene ĩncã şi mai mulţi.

O notulã a lui Erik Richtsteig ĩmi atrage atenţia supra unei erori frecvente—aceea de a—l include pe Preasf. Ap. Pavel ĩntre ‚marii pãcãtoşi’ reformaţi. Sf. Pavel este un convertit, ĩnsã nu un fost pãcãtos. Viaţa lui de fariseu fusese una curatã, de practicant asiduu, zelos, un fel de athonit al mozaismului.
Sf. Pavel nu de la o viaţã de pãcat s—a convertit—ci de la fanatismul anticreştin.

ASEMĂNĂRI PAPALE

ASEMĂNĂRI PAPALE





Mã gândesc cã probabil şi uman existã o oarecare asemãnare ĩntre dumnezeiescul Benedict XV, preasfântul pontif de—acum aproape un veac, şi actualul Papã.
Aceeaşi suavitate inteligentã şi seraficã, aceeaşi distincţie fireascã, eleganţã şi prestanţã, acelaşi aer rasat şi intelectual. Aceeaşi fizionomie rasatã (integral latinã la Papa cel vechi), aceeaşi notã distinsã de culturã şi de inteligenţã, de fineţã umanã.
Benedict XV fusese un om nemeritat de sfânt—nemeritat nu numai de lumea ĩn care a nimerit—dar şi de Bisericã, aş zice. Eu m—aş feri sã vorbesc de partide, de tabere, dar el relua ĩnalta intelectualitate a lui Leon XIII; şi aveau sã—i urmeze Papi la fel de calificaţi intelectual ( Pius XI şi Pius XII). Au fost Papi ‚de elitã’, aristocraţi—unii chiar la propriu. Ratti provenea din burghezie.

Biserica are o atitudine pragmaticã—cine a consimţit sã—şi dea viaţa pentru Hristos deţine ĩntr—un mod sau altul teologia adevãratã—chiar dacã poate nu şi ĩn expresia ei teoreticã. Dar scopul teoriei este atingerea altruismului şi a lealitãţii de care mucenicul aratã cã s—a ĩnvrednicit. Expresia teoreticã a convingerilor cedeazã locul expresiei practice. Mucenicul se poate ĩnşela ĩn privinţa unor doctrine—dar asta este neesenţial ĩn raport cu cunoaşterea mult mai ĩnaltã pe care se vede cã el o are.
Mucenicia este o expresie mai exactã decât doctrina a nivelului atins de om; doctrina poate fi irelevantã pentru nivelul atins; mucenicia, niciodatã.
Doctrina este izvorul de la care sã se alimenteze toţi, generaţiile succesive; de aceea el trebuie menţinut pur. Dar devierile individuale sunt probabil ĩntr—o mãsurã irelevante—atâta vreme cât Biserica se ĩngrijeşte ca ele sã nu fie transmise sau chiar incluse ĩn depozitul Tradiţiei.

Imaculişti erau ĩn mod normativ şi franciscanii şi carmeliţii.
Cross apreciazã natura cristologiei lui Duns Scotus la fel ca şi Tresmontant.
Déodat de Basly—şi riposta lui Pius al XII—lea—relativ la aceastã teologie.
۞
A opta. Orã. Franciscanii—articole. Vin. Vin/ cafea, antologia, nuvele, genuri; ‚90, ed..
Latria, hiperdulia, dulia.
Trepte.
۞
Ierarhie.
۞
Aşa—numitul misticism marian. Cei patru poeţi; Mahler.
۞
Sem. XI. Tarabe.

ORIENS CHRISTIANUS

ORIENS CHRISTIANUS

Polemiştii religioşi ca oameni care trãiesc, bizar, ĩn afarã, ĩn exterior, pentru necesitãţile luptei ....
۞
Oameni ca Sf. Juan fac mai ales un dublu serviciu—dau o idee realã despre şansa unei existenţe umane, ce se poate face cu o viaţã; --şi denunţã implicit zãdãrnicia oricãror sincretisme, eclectisme, etc.. (Vi—i imaginaţi pe Sf. Juan sau Padre Pio consultând, hapsâni, enciclopedii de misticism oriental, etc. ?)
۞
Unii abordeazã mistica la fel ca pe depanarea motoarelor—crezând cã secretul constã ĩn lãrgimea informaţiei—nu ĩn vitalitatea ei.
۞
Izvoarele originalitãţii religioase nu secãtuiesc niciodatã—Bernard, Francesco, Juan ĩşi urmeazã unul celuilalt, se succed.
۞
James (unul din cei vreo cinci James faimoşi) şi Creangã.
James—gotic, James cel mare, James psihologul, James al lui Stevenson, şi James—policier.
James—ca reper—ĩn felul lui Creangã.
Afectuos.
Autor stimat, --cult, evocat cu deferenţã.