CPSF 96—‚HOITI—TOITI’ DE BELEAEV

CPSF 96—‚HOITI—TOITI’ DE BELEAEV



Aceastã curioasã povestire se referã la un transplant de creier—un savant aflat ĩn Africa reuşeşte sã treacã ĩn cutia cranianã a unui elefant creierul unui tânãr (care, evident, nu mai dispunea de trup).

CONVERSAŢII CU HUMPÃCEL

CONVERSAŢII CU HUMPÃCEL

--despre SF—ul propagandistic şi anticapitalist;
--despre policier;
--despre romane istorice;


۞
Humpãcel:--Nor scrie mai bine decât Cubleşan?
Eu:--Mi se pare cã are un stil mai vioi.
Humpãcel:--De fapt,da, cred cã Nor este un scriitor mult mai bun. Şi este unul din exponenţii legendari ai SF—ului nostru vechi.
Ai mai citit altceva de el?
Eu:--Demult, ĩn ‚90, o prozã din CPSF.
H.:--Aşa—i cã ţi—a plãcut CAPITOLUL XXIII [romanul lui Nor, n. mea]?
E.:--Comparativ cu Cubleşan, este mult mai bun. Sunt chiar câteva lucruri ingenioase.
H.:--Hai, cã partea cu câinele primitiv era stupidã!
E.:--Da.

De natura rerum diversarum

Existã, cum altfel, şi la Cubleşan mistica haeckelianã a materiei—imanentismul aspiritualist al sc. XIX, al lui Marx şi Engels. Nu este un ateism real—ci un imanentism aspiritualist, care adorã, verbal ,Logosul imanent, principiul intern logic de organizare a materiei. (Bineĩnţeles, la Cubleşan aceste clişee sunt numai recuzitã, rutinã).
Acest imanentism neagã transcendenţa, sufletul nemuritor, etc.. Dar sãdeşte ĩn materie informaţia, şi dinamismul intrinsec acesteia.
Pentru respectivii ideologi, nu existã arbitrar, ci o organizare internã—materia este intrinsec ‚logicã’, are gândire ĩn ea.
Gândirea lor se aflã la antipodul aleatorismului curent; pentru aceşti materialişti ai sc. XIX materia ‚ştie ce face’. Conţine ĩn ea un principiu logic, care o organizeazã progresiv—materia se autoorganizeazã progresiv.
Materialismul lor este ca şi cel al stoicilor.
۞
Lexicul de umpluturã, expresiile artificiale par uneori evident placate, plasate, puse acolo ca sã dea bine, iar alteori—stângãcii.
۞
Thrillerul este definit de suspans, nu de acţiune; atmosfera, nu dinamismul.
۞
Ingenuitatea cu care Nor ĩşi laudã de fapt propria carte (CAPITOLUL XXIII), sub pretextul elogierii reuşitei lui ...’Sinac’.
۞
Utopismul, utopismul cel mai fad este substratul ĩntregului acest SF propagandistic şi tezist.
۞
Culegerea lui Cubleşan pare a fi definitã de inegalitate.
۞
Stilul ziaristic al lui Nor aminteşte de cel al lui Jurist.
۞
Ĩndrãzneli ale imaginaţiei; facticitatea.
Dacã vreunul dintre aceşti sefişti şi—ar fi propus sã fie Doyle ....
۞
Ĩşi propunea vreunul dintre ei:’—Hai sã scriu o carte de aventuri reuşitã, senzaţionalã, excitantã!’ ? Aveau mãcar noţiunea asta?
Jurist, cred cã da.
۞
Ca ĩncercãri.
۞
‚CAPITOLUL XXIII’ are hârtie bunã.
۞
Plãcerea intelectualã datã de raţionalitatea biologicã.
۞
Mai ales ĩn forma caricaturalã folositã de Nor ĩn CAPITOLUL XXIII, evoluţionismul aleatorist apare ĩn toatã stupiditatea lui.
۞
Romanul lui Nor este interesant şi se citeşte cu plãcere. E o carte simpaticã, existã ceva aventurã, şi numeroase absurditãţi (ca plantele pitoresc colorate din falia fãrã luminã, etc.).
Dar, ĩncã o datã, are ceva din calitãţile vechilor seriale SF, suspansul acestora. Este o carte de scris ĩntr—un weekend.
Poate fi considerat, ĩntrucâtva, drept SF vernian. Iar ideea—o cãlãtorie ĩn istoria geologicã şi paleobiologicã a Terrei—este cu adevãrat vernianã şi semnificativã. Aş trece—o ĩn raftul SF—ului nostru cât de cât reuşit. Pe o scalã a SF—ului, 6/10.
۞
Ca om ‚vechi’.
Lovinescian. EL, artã, crez.

Carnet

NEPÃSÃTOARELE STELE de Cubleşan—ĩn ĨNTOARCEREA ĩşi fac apariţia şi extratereştrii, care, ĩn bunã tradiţie a SF—ului propagandistic, sunt umani la ĩnfãţişare.( O navã extraterestrã apãruse şi ĩn RITMUL ...).
Asortarea culegerii este destul de variatã—planeta aurie a primei nuvele; nava extraterestrã a celei de—a doua; balerina celei de—a treia; lauda cãsniciei, ĩn a patra; extratereştrii, ĩn a cincea;

De natura rerum diversarum

Nuvelele SF ale lui Cubleşan (‚Nepãsãtoarele stele’)—nu—s rãu scrise, deşi par sã nu fi fost revãzute şi au ĩncã anumite stângãcii. Ĩncearcã sã schiţeze nişte psihologii. Sunt povestiri de ‚situaţii umane’, nu de ingeniozitate caracteristicã genului.
Sunt fãrã efecte de exotism, sau de inventivitate extravangantã.
۞
Reuşitã, de ex., este BALERINA ALBASTRÃ. (Mai puţin finalul.)
Ĩn aceste proze scurte, Cubleşan ĩi este superior lui Asimov, ca scriitor [deşi poate nu ca ... robotician!], şi inferior lui Bradbury. [Ĩn copilãrie, preferam romanele SF; am citit bineĩnţeles MULTE povestiri SF—ĩn periodice; nu şi ĩn culegeri—decât Asimov, Bradbury.] Ĩntr-o revistã, reţii meritele unei povestiri SF—ca reuşitã; nu abordezi calitãţile autorului ca şi creator de povestiri SF—pentru o imagine unitarã de ansamblu, ĩţi este necesarã o culegere—cum este NEPÃSÃTOARELE STELE.
‚Balerina albastrã’ este un soi de jad, vernian sau hofmmanesc, ĩncântãtor scris. Bine, Cubleşane! Ceva antologabil, şi de un sunet suav. Probabil cã finalul, involuntar echivoc, nu este pe potriva a ceea ce—l precede.
Aici Cubleşan a schiţat ceva frumos—cu toate cã n—a mai ştiut cum sã ĩncheie.
۞
Ele sunt schiţe psihologice ĩntr—un cadru futurist, convenţional—futurist.
Idilismul SF nu ĩngãduia extratereştri ostili.
Stilul lui Cubleşan are, ici şi colo, asperitãţi, artificialitãţi, stângãcii.
۞
FEREASTRA ... este incoerentã; dupã douã decenii de cãsãtorie, cei doi au copii la vârsta jucãriilor.
BALERINA ..., ĩnsã, reuşeşte un fel de atmosferã magicã, ‚magia tehnologicã’ a sc. XIX.
Era, acolo, ceva de basm tehnologic.
Verne nu numai a ĩntrevãzut, ci a şi explorat posibilitãţile acestei specii de SF—basmul maşinist, basmul futurist. Serialul ‚VESTUL SÃLBATIC’ se ĩntemeiazã complet pe aceastã atmosferã. Magia automatelor, ambiguitatea, latura ocultã.
Copiilor ,ĩn general, le plac atât roboţii, automatele—şi tocmai cã habar n—au de dedesubturile mecanice ale funcţionãrii maşinilor.
Finalul BALERINEI ... este probabil prozaic—moralizator, dar basmul existã.
Umanitatea diminuatã a meşterului inventator, ĩngustimea lui ....
Acum ĩmi amintesc cã Wells are şi el cel puţin un asemenea basm—despre o pãpuşã—dansator.
Existã douã mişcãri—identificarea, estomparea graniţelor dintre maşinã şi fiinţã; apoi, repulsia, oroarea.
Şi la Wells, inumanitatea creatorului de automate este o temã importantã ĩn respectiva povestire [antologatã ĩn FANTASTICA ĨNTÂLNIRE DIN ZORI; dar, revãzând sumarul, nu pot decide dacã este ‚Omul ...’, sau ‚Elvesham’, sau poate chiar povestirea lui Doyle ...].