NOTĂ DESPRE TERIFIANTUL LUI CREANGĂ

NOTĂ DESPRE TERIFIANTUL LUI CREANGĂ




Nu ştiu cât s—a vorbit despre simţul lui Creangã pentru oribil, terifiant şi fantasticul sinistru (în primul rând în HARAP ALB—Spânul, ursul şi cerbul; în CAPRA CU TREI IEZI, grozãviile respective; în SOACRA …, supliciile inventate de norã). Aceste caracteristici nu înşealã deloc; Creangã avea un simţ viu al grozãviilor şi al spaimei. De aceea, unele din basmele lui sunt basme gotice. Terifiantul lui are o forţã ieşitã din comun, de folclor nedomesticit. Spânul ar putea fi cel mai sinistru personaj al literaturii noastre, cel mai terifiant. Animalele magice aparţin de—a dreptul oribilului supranatural; sunt vrednice de vecinãtatea celor mai frapante nãscociri ale literaturii de groazã. Acestea mi s—au pãrut de un interes deosebit în basmul respective, nu tovarãşii lui Creangã, care se înscriu în luxurianţa unei inventivitãţi glumeţe.

Hauff, mort ĩnainte sã fi—mplinit 25 de ani, n—a scris puţin; creativitatea lui pare, ĩn acel final de epocã romanticã, de domesticire şi—mburghezire a romantismului vizionar—profetic, surprinzãtoare. A lãsat un roman, ceva basme şi nuvele, alte scrieri. Portretul ĩl aratã de—o frumuseţe femininã şi senzualã.
Profilul creaţiei e unul decis romantic—romanul pitoresc, basmele.
Dacã nu ar fi avut o creativitate din aceasta precoce, n—am fi aflat niciodatã ce putea scrie. Nu ştiu dacã de geniu s—ar putea vorbi; dar o—nzestrare robustã e cert cã a existat. Folosea cu—ndemânare şi perspicacitate formule preluate—romanul pitoresc, nuvela, basmul, scrierea ocazionalã. A fãcut figurã bunã şi ca romancier, şi ca autor de basme, şi ca nuvelist. Ieri, vizitând un site de cãrţi franceze, am dat peste—o traducere francezã a scrierilor lui Hauff pentru copii; azi, catalogând câteva cãrţi care se—adunaserã—n vrafuri ĩn odaia mea, am ajuns la versiunea româneascã a aceloraşi basme.