NOTĂ DESPRE TERIFIANTUL LUI CREANGĂ
Nu ştiu cât s—a vorbit despre simţul lui Creangã pentru oribil, terifiant şi fantasticul sinistru (în primul rând în HARAP ALB—Spânul, ursul şi cerbul; în CAPRA CU TREI IEZI, grozãviile respective; în SOACRA …, supliciile inventate de norã). Aceste caracteristici nu înşealã deloc; Creangã avea un simţ viu al grozãviilor şi al spaimei. De aceea, unele din basmele lui sunt basme gotice. Terifiantul lui are o forţã ieşitã din comun, de folclor nedomesticit. Spânul ar putea fi cel mai sinistru personaj al literaturii noastre, cel mai terifiant. Animalele magice aparţin de—a dreptul oribilului supranatural; sunt vrednice de vecinãtatea celor mai frapante nãscociri ale literaturii de groazã. Acestea mi s—au pãrut de un interes deosebit în basmul respective, nu tovarãşii lui Creangã, care se înscriu în luxurianţa unei inventivitãţi glumeţe.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu