Din viaţã

Ca reflectarea unei experienţe literare.
§
Ceea ce e prea vag ca sã poatã constitui o bazã de discuţie, principii prea vagi pentru a se putea discuta pe ele.
§
Recunoştinţa pentru darul Botezului.
§
Înţeleg principiul teologic (al întâietãţii romane), nu şi aplicãrile lui practice, nu şi formele istorice luate de transpunerea acestui principiu.
Înţeleg principiul; cu aplicãrile lui practice sunt mai mult sau mai puţin de acord, şi nu fãrã umor, fãrã o distanţare ironicã sau umoristicã. În rest, nu mã intereseazã sã iau partea vreunei puteri, sã fiu în vreun fel de partea vreunei puteri.
§
Sãlbãticia unui anost antiumanism ascetic, şi subtilitatea umanismului creştin al capadocienilor.
§
Religia; literatura, creaţia, ‘genuri’; SF. A ierarhiza. ‘Morgan’. A scrie; rangul, nevoia.
§
Ieri (joi), despre Muşatini, sfertul de veac de la Alexandru la Ştefan (1432—1457), cei câţiva scriitori prin care sunt cunoscuţi românii, reputaţia lui NI, ME, EI; fascismul, cariera lui ME, Parisul, Chicago, evreii.
Aparentul paradox al carierei eliadeşti, trecerea de la Paris la rutina de la Chicago, descinderea în provincialitate a unui bucureştean obişnuit de relative tânãr cu Parisul şi cu mediile bucureştene şi pariziene.
§
Russo seamãnã întrucâtva cu Liiceanu.
§
Egoism, vanitate. Cârpãceala.
Resorturi.
§
Bucurii de vernian—de vernian ‘înveterat’.
§
Subiecte religioase şi literare.
Religia—nu ca pe o anexã rudimentarã sau un set pueril, rudimentar şi necritic, ca un fel de recul.
Dimpotrivã—practicile religioase la nivelul minţii, pãtrunse de inteligenţã şi spirit—v. Eliot, PC, etc..
Şi numai accepţia peiorativã datã ‘inteligenţei’ face sã se creadã cã trebuie sã rãmânã credinţa ‘intactã’, ‘feritã’.
§
Ceea ce mã calificã sã discut cultura popularã actualã sunt filme ca THE ATOMIC BRAIN, PURPLE DEATH FROM OUTER SPACE, NEW ADVENTURES OF TARZAN, PLAN 9 FROM OUTER SPACE, WAR OF THE MONSTERS, THE ADMIRAL WAS A LADY, THE NIGHT OF THE VICIOUS VALENTINE, BATMAN şi LES VAMPIRES, burduşite pe laptopul meu laolaltã cu interviuri cu Saward şi Russo, Heidegger şi Küng, Brando şi Rourke, şi conferinţele lui Ware. De aceea, tifla adresatã ‘specialiştilor’ de duzinã.
§
Viitorul preot american a scris ceva mai mult de patru pagini de cronicã cinematograficã la obiect, despre un megasucces SF; vorbeşte despre luarea cu umor a propriei absurditãţi—ceea ce o exortaţie vrednicã de un (viitor) cleric. Partea, sau latura de criticã ideologicã la adresa filmului în cauzã e asemãnãtoare cu ceea ce spune un fizician, tot american, în cronica sa.
§
Sb., am început cu THE ATOMIC BRAIN, confesiunile Pãr. Saward,
Muzicã; imnuri; filmele; seriale; interviuri; lecturi; genuri; a studia; tratatele; a scrie; T de Q.
Viaţa e istorie relevantã, e substanţã, e semnificaţie şi efect, nu e pleavã; ea e constitutiv, istoric importantã, nu numai simbolic importantã. Prefer experienţa, existenţa, gândirea—formelor.
§
O carte e altceva decât o idee sau un rând. A gândi la nivelul cãrţilor, la nivel de carte, nu la nivel de hârtie.
§
Newman încã arãta cãtre o realitate; catolicii apuseni de astãzi aratã cãtre o abstracţiune, o idee abstractã. Newman arãta spre realitatea Bisericii; iar cei de azi, cãtre o abstracţiune, un fel de surogat.
Încã douã lucruri:--îmi displace apucãtura de a papistãşi practicile şi tradiţiile noastre; --iar ‘reforma liturgicã’ e irelevantã pentru un rãsãritean; nu e un subiect pentru noi rãsãritenii.
§
Ceea ce e numai simbolizare stângace—sau abstracţie—a amplorii.
§
Rezultate constatabile, nu intenţii.
Atingerea unor rezultate constatabile—acesta e spiritul adevãratului creştinism.
§
Lumina, duhul, suflul, raza. Ceea ce e necesar.
§
A intra într—un specific; e nevoie de intrarea într—un specific, corelat cu universalitatea. Necesarul nu trebuie definit în mod abstract (ci vital).
§
Nu e un nume—ci altceva, o semnificaţie care precede şi determinã faptul, e vlaga faptului.
§
Tratate, cãrţi, culegeri—nu florilegii.
§
Izvoarele cele mai curate ale teologiei rãsãritene.
Nu surogate. Istoria.
§
Blazarea şi convenţionalul (în ‘romanul american’).
§
Îndemnul, repetat, de a citi, îndemnul sã citesc.
§
Mama, azi (sb.)—o melodramã cu Harris, Cooper şi Gooding, şi un desen animat despre un regat al furnicilor (Prinţesa Bala, ‘Z’).
§
Latinii, apusenii. Azur. Zen. Firesc, spontan, natural, gândire.
§
Antipatia faţã de ironie, aerele absolute şi solemne. Locul ironiei, jocul ei.
§
Îmi amintesc câteodatã de şase primãveri ale copilãriei mele, din ’88 în ’93. Şi de primãvara cu Claudel ca biblist, şi de aceea cu Bunge.
§
4 z.—uniaţii—semiţii. Ieri—catolicii de rit egiptean. Vremea.
§
Cer şi pãmânt—adicã universul creat, nevãzut şi vãzut, Cosmosul. Iar accentul ioaneic este pe înnoirea firii, pe preschimbarea generalã şi pe caracterul obiectiv, ontologic al acestei transformãri.
Nu e vorba numai despre accesul nostru la o realitate pânã atunci ‘camuflatã’; ci de recrearea Cosmosului vizibil şi invizibil, de reîntemeierea Facerii. Schimbarea nu e ‘numai în noi’—ci chiar în temeiul firii, în registrul creatului. Nu numai vederea Sf. Ioan Teologul se schimbã—ci el vede chiar lumea transformatã, înnoitã. Vede cã temeiurile uzate şi degradate ale creatului sunt abolite prin puterea Lui Dumnezeu şi cã altele, noi, le iau locul. Noul ia locul vechiului. Vechiul e schimbat de cãtre nou. Ceea ce fusese e mistuit.
‘Cer’ înseamnã una; ‘cer şi pãmânt’ înseamnã altceva—creatul, întregul creat, fie el vizibil sau invizibil, spiritual, trupesc sau material. Pe de altã parte, textul biblic nu trebuie fãcut sã spunã mai multe decât vrea sã o facã.
§
Rezultatele sunt cele ştiute—înstrãinarea de propria tradiţie. Aceasta a fost transformatã într—un accesoriu sau în ceva muzeal.
§
A comunica o bucurie, şi experienţa unei lumini.
§
La 27 de ani am pierdut vremea citind multã maculaturã lefebvristã. La 28 de ani am devenit mai întâi apusean, apoi modernist, rãsãritean, mundan şi, finalmente, ‘isihast’.
§
Un preot cvasioligofren declarã cã fetiţele vor sã devinã ‘modele sau mãcar fete cu caracter public, în sens pozitiv’.
Acelaşi spune şi cã Wojtyla n—a fãcut nicio ‘faptã ultramãreaţã’.
Deasemeni, strigã ‘Alah akbar!’.
Predica despre Fericiri, de la Luca 6, 20 înainte.
§
CPSF—no. 34 (Daumann), 52 (Doyle), 58 (Sava), 78 (Rîureanu), 82 (americanii), 87 (Strugaţki), 99 (Dneprov), 1—2 (Sava), 4—5.
§
Iar ca titluri verniene:-- Meteoritul de aur; Prizonieri printre giganţi; Polul intangibil.
De la ‘250’, seria de SF îşi modificã specificul—se trece pe prozã scurtã şi pe trad..
§
Ceva între ME, CT, T de Q, CN—în publicistica lor—şi PG, evreica, fizicianul, viitorul preot. Temele. Rezumate. ‘Morgan’; dispreţul lui tãios faţã de bipede. Mizantropia lui.
§
Cãtre final, ‘Apocalipsa’ e şi cartea preschimbãrii prin har a fãpturii.