Din viaţã

Şansa de a scrie ceva romane la fel de bune şi interesante ca ale lui Stevenson, Dumas, Scott, Verne, Kipling, Féval şi Giono.
Stevenson al celor trei romane ‚istorice’—sau al celor şapte—dacã includem şi ‚Insula ...’, cele douã cu Balfour şi ‚St Ives’.
Fãrã concesii, necomplice.
Ĩn visul meu, moş Scott purta straie ca acelea din portretele sc. XIX—ĩn culori vii—ca o vestã galbenã, cu hainã verde deschis, sau albastrã. La masã eram discipolii lui; el ne—a cerut sã ĩi continuãm romanele—ROMANE ISTORICE, aşa le consideram şi eu—iar noi i—am rãspuns cã el a epuizat deja, a isprãvit toate subiectele vrednice, tot ce era interesant de tratat. Moşul, ĩnsã, gândea altfel—drept care ne—a enumerat CINCIZECI DE SUBIECTE ISTORICE, cincizeci de evenimente despre care meritã sã se scrie.
Romane de un desen foarte pur.
Ca patriarh şi patron al romanului istoric pitoresc.
Aspiraţie esteticã, creativitate.
۞
Interesul artei nici nu constã ĩn elemente, ci ĩn raporturile lor. Raporturi intuite, abia ĩntrezãrite, secrete, pe jumãtate ĩnvãluite—şi care sunt un ‚prag de sus’.
Bucuria esteticã vine din juxtapuneri—din perceperea unor echilibrãri—uneori ‚de la distanţã’. ‚Artisticul’ nu e niciodatã elementul—ci o juxtapunere, ‚planul secund’. Ĩn acest sens, faţã de lucrãrile unor maeştri ai sc. XX (Tournier) tot restul pare cârpãcealã.
Pare cã abia câţiva maeştri ai sc. XX au ştiut ce sã facã cu forma romanului, sã—i dea desãvârşirea cerutã.