DESPRE IDOLATRIE
Unii ar putea crede cã epoca noastrã este una criticistã şi blazatã; dimpotrivã, o inspecţie sumarã aratã cã este una credulã, nãtângã, şi ĩn care idolii prolifereazã ca germenii ĩn plagã. Epoca noastrã nu se ĩnchinã la prea puţine—ci chiar la prea multe—existã o proliferare de idoli, de parole—şi, bineĩnţeles, la toate cele greşite.
Vremea noastrã apare ca fiind una de strictã idolatrie—sau apare ca vremea unei idolatrii de observanţã strictã.
Drojdiile finalului de sc. XIX au fost amãrâte de lamentaţiile decadenţilor asupra pierderii iluziilor—asupra prãbuşirii sonore a idolilor sc. XIX. Poate cã aşa o şi fi fost. Dar vremea noastrã e una ĩn care idolii sunt mai ĩncoţopeniţi ca oricând—succes, prosperitate, secularism, priapism, corectitudine politicã, egoism, promiscuitate, ecologism—panteonul sc. XXI e doldora; existã, bineĩnţeles, şi numeroase culte locale, aşa ĩncât omul sc. XXI trãieşte refugiat—sau eşuat—la picioarele idolilor. Faptul cã viaţa—socialã, universitarã, culturalã, religioasã—apare complet falsificatã ĩn toate aspectele ei nu mai poate surprinde.
Dispariţia gustului pentru esenţial şi pentru reflecţia este unul dintre simptomele vremii noastre.
Idolatria ĩnseamnã tocmai negarea esenţialismului, regresia ĩn accidental şi necorelat—dezlânarea şi cârpãceala.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu