Vremea ĩn care jazzul nu se temea sã fie melodios, popular, direct, atractiv, nesofisticat, neexperimental.
Sofisticarea este falsa subtilitate.
۞
Sentimentul de a fi ajuns cumva la spartul târgului—ĩntr—o epocã nu numai fãrã maeştri—dar şi fãrã executanţi competenţi. Cu o singurã excepţie—aceea a literaturii, care e vie, unde se creazã. Ĩn rest, e vremea lui Tarantino, Almodovar şi a jazzului anhedonic—vreme sleitã şi infraepigonicã, necreatoare. Vorbesc ĩn numele consumatorului de culturã popularã.
۞
Stupiditatea incomensurabilã a vremii ĩn care cântãreţii de jazz considerã necesar sã fie subtili şi sofisticaţi. Ei nu—şi ĩnţeleg nici meseria, nici arta. Nu pot ĩnsã generaliza, cãci am urmat un album de jazz foarte prost şi tern cu unul aproape excitant.
Nu jazzmanilor le revine subtilitatea. Sã i—o lase lui Lacan.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu