Din viaţã

Cât de mult accentueazã predicatorii frica de moartea trupeascã, şi cât de puţin exploreazã ei sau par mãcar sã bãnuiascã teama de moartea ‚a doua’, nevãzutã şi duhovniceascã!
Existã un fel de biologism sinistru ĩn omiletica uzualã, o exagerare a fricii de moartea fizicã—şi o ignorare desãvârşitã a morţii interioare—şi a fricii de aceasta!
Tãmãduire şi teozã; dar predicatorii vorbesc ca şi cum Iisus ar fãgãdui indefinita prelungire a unei mizerabile existenţe sordide—când viaţa adusã de El se referã mai ĩntâi la aceasta—la terapie, la lepãdarea unei existenţe mizere şi la trecerea la o viaţã nouã. Cât de puţin, ĩnsã, vestesc predicatorii victoria Lui Iisus asupra morţii ‚secunde’, duhovniceşti, invizibile!
Miza luptei creştine se aflã ĩn planul acesta, calitativ, al vieţii nepieritoare aduse de Iisus—nu ĩn acela al ĩncetãrii funcţiilor organice ale materiei animate—de parcã fãgãduinţa Lui Iisus s—ar referi la continuarea existenţei mediocre şi terne trãite deja de om!
Nu ĩn faţa mormintelor—ci a indivizilor biologic vii, dar sufleteşte morţi ar trebui predicat despre viaţa adusã de Iisus!
Ĩn viaţã aflat omul, viaţa adusã de Iisus a şi primit—o, dacã a primit—o, iar moartea biruitã de Iisus a şi biruit—o!
Aceasta este soteriologia predicatã de Ap. Pavel—viaţa veşnicã, incoruptibilã e deja trãitã, moartea ĩnvinsã de Iisus e deja ĩnvinsã!
Predicatorii ĩi ĩnvaţã pe oameni sã se teamã de moartea fizicã—şi cum sã trateze aceastã fricã; dar nu—i ĩnvaţã sã se teamã de UNICA MOARTE, de moartea ontologicã, numitã ‚a doua moarte’, necroza lãuntricã.
Doctrina Lui Iisus e o doctrinã a vieţii noi, a existenţei plenare—nu a ‚nemuririi’, care e numai cadrul.
Ĩn Noul Testament viaţa şi moartea biologicã, ale materiei animate, sunt numai imagini, semne ale unei realitãţi nevãzute, ale existenţei interioare, care nu se vede.
Atitudinea omului nu trebuie fãcutã sã depindã, sã basculeze, sã pivoteze ĩn jurul transformãrii materiei temporar animate ĩn cadavru—ci trebuie organizatã ĩn raport de necroza invizibilã, şi care survine ĩn timpul vieţii terestre.
Predicatorii nu ĩi ĩnvaţã pe oameni sã se teamã de singura moarte redutabilã—moartea invizibilã, a duhului, zisã şi ‚a doua moarte’.