DESPRE ROMANE
De câte feluri este scrisul romanelor? Care ar fi un posibil criteriu—desigur, mã grãbesc sã conced, ĩntre alte criterii?
Este vorba despre ce primeazã:--dorinţa de a cultiva arta romanului, de a exersa şi aprofunda aceastã artã;--sau de a formula o ĩnţelegere particularã a lumii şi o experienţã fundamentalã.
Ĩn funcţie de acest criteriu, sunt individualizabile trei clase de redactare a romanelor: --scrierea romanelor ca rutinã; --scrierea lor, ca artã şi creaţie; --formularea unei experienţe decisive, plenare.
Prin experienţã nu ĩnţeleg senzaţionalismul experienţei, exploatarea şi fetişizarea experienţei, ĩn modul care a devenit o rutinã de la interbelici ĩncoace. Ci de o ‚experienţã’ concludentã, sesizatã ĩn plenitudinea dimensiunilor ei umane.
Scrierea romanelor, ca rutinã, ca artã şi ca exercitare, exersare a unei arte (France, James, Cãlinescu) şi ca expresie necesarã, rezultat decantat, necesar al experienţei, nevoie de a formula şi exprima un conţinut moral şi o reflecţie—ca gest existenţial, ‚confesiune’ ĩn sens esenţialist—nu biografist sau factologic (când faptul DE A AVEA CEVA ABSOLUT ESENŢIAL DE SPUS precede de fapt gestul de a crea un roman; Sologub, Gib Mihãescu, Dostoievski, Flaubert ĩntr—unul din romanele lui, Bloy, Bernanos, Ibrãileanu, Fromentin, cazurile romanului unic ...). Romane care transcriu o experienţã spiritualã, când necesitatea de a formula o comprehensiune aparte a vieţii precede ‚dorinţa de artã’, obiectivul de a crea, de a face artã.
2 comentarii:
Deeci , m`a ajutat foarte foarte mult postul tau :d .
Foarte interesant ^.^
E bine daca ti--a fost util.
Trimiteți un comentariu