Premisele comparatisticii sunt, vai, aceleaşi cu ale ecumenismului—escamotarea individualului şi a concludentului—sublinierea a ceea ce ce comun, nu sesizarea a ceea ce diferenţiazã şi distinge. Ĩn chiar principiul ei moral, comparatistica e tendenţioasã—şi de o tendinţã neinspiratã—ea se opreşte de obicei la asemãnãri exterioare, iluzorii, la faţade, la pãrerea de similitudine—e un bluf critic.
Lucrurile artei ar trebui comparate NUMAI PENTRU A LE DISTINGE, nu pentru a le amalgama.
Decisive sunt deosebirile, individualul.
Teza comparatisticii e o prejudecatã; iar comparatistica de fapt constituie versiunea literarã a ecumenismului hârlav şi lãbãrţat.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu