Descoperirea democraţiei nu e deloc ca inventarea chibriturilor—ceva ce are loc numai ĩn mod accidental ĩn cutare ţarã şi apoi poate fi trecut mecanic, fizic, altor naţiuni şi adoptat de cãtre acestea.
Democraţia ca organizare—ca orânduire, cum spuneau leniniştii—corespunde unui stadiu al civilizaţiei umane—democratismul.
Nu se aduce democraţie aşa cum s—ar aduce ajutoare umanitare. Trebuie sã existe cererea, fondul social, receptivitatea.
Pe români comunismul i—a aruncat ĩnapoi ĩn mentalitatea servilã a despotismului oriental.
Vechii democraţi englezi nu—ncepuserã cu ‚cultura democraţiei’; ci era o tendinţã fireascã a civilizaţiei lor. Nu se implanteazã democraţie.
Pentru intelectualii noştri, democraţia e o idee, o doctrinã; dar nimic nu—i corespunde ĩn maşinãria socialã, nu existã releele şi instinctele pentru aşa ceva. Democraţia la noi este un fapt doctrinar.
Dar ajung oare instituţiile sã—şi creeze fondul corespondent?
Probabil cã ĩn cele din urmã da. Ĩnsã NU PRIN CONVERTIREA celor deja existenţi—ci prin ‚ĩnnoirea şeptelului’.
۞
La fel, comunicarea misterelor creştine nu e ca a unui truc matematic—cerând numai o instrucţie abstractã prealabilã, exersarea câtorva aptitudini. E ceva existenţial; altfel, FILOCALIA se aflã ĩn numeroase chilii, iar misterele religiei pot fi strigate—n gura mare, ele fiind imediat, automat şi esenţial rãstãlmãcite, fals acceptate, luate ĩn accepţii aberante.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu