Din viaţã

Cei care regretã splendoarea mariologiei greceşti vor regãsi mult din ea la misticii francezi ai sc. XVII.
FRANÇOIS DE SALES avea sã reflecteze mult asupra asemãnãrii dintre Maria şi Iisus (‘cu cât e încã mai adevãrat cã Fecioara sfântã şi Fiul ei n—aveau decât un suflet, o inimã şi o viaţã, în aşa fel cã aceastã Maicã sfântã trãind nu trãia prin ea …’; sau:’ Nu spun, Théotime, cã în sufletul Preasfintei Fecioare n—au existat douã regiuni şi prin urmare douã tendinţe, una dupã duh şi raţiunea superioarã, cealaltã dupã simţuri şi raţiunea inferioarã …’). Tot în legãturã cu Maria, De Sales citeazã şi Psalmul-- Beati immaculati in via, ‘Fericiţi cei care merg pe calea Ta fãrã patã’, ‘fãrã urmã de pãcat’.
Bérulle spune:’ aceastã maternitate este o calitate aşa de înaltã şi atãt de eminentã cã nu—l are decât pe Dumnezeu mai presus şi tot restul mult mai jos decât ea; este o calitate aşa de sfântã cã presupune un har cu totul singular, un pisc de har şi un har plin de privilegii. Este o calitate aşa de rarã, cã e unicã pe pãmânt şi în ceruri; cãci pãmântul poartã mai mulţi copii adoptivi ai Lui Dumnezeu, şi cerul este umplut de sfinţi şi de îngeri care sunt copii ai Lui Dumnezeu. Însã Cerul şi pãmântul nu poartã decât o Maicã a Lui Dumnezeu, ea este unicã şi singularã în aceastã calitate; aşa cum nu existã între Persoanele divine decât o Persoanã necreatã care are calitatea de Tatã; la fel, printre toate persoanele create stabilite în ordinea firii, a harului şi a slavei pe pãmânt şi în ceruri, nu existã decât o persoanã creatã, nu existã decât Maria care sã aibã calitatea de Mamã în raport cu Dumnezeu şi care sã fie Mama Celui cãruia Dumnezeu îi este Tatã; calitate aşa de înaltã, aşa de rarã şi aşa de sfântã, cã n—o putem admira îndeajuns; calitate aşa de dumnezeiascã încât ea [--Maria--] se apropie de Dumnezeu atât de mult, şi se apropie de El în aşa mãsurã în calitate de Mamã, încât Îl concepe, Îl conţine, Îl duce şi Îi dã naştere în ea însãşi şi înafara ei înseşi, dându—L lumii.’

Corneille le compara aşa pe Eva şi pe Maria:

L’une a toute sa race au démon asservie,
L’autre rompt l’esclavage où furent ses aïeux;
Par l’une vient la mort et par l’autre la vie,
L’une ouvre les enfers et l’autre ouvre les cieux.

În legãturã cu Maria la Rusalii, iatã cuvintele iezuitului Grou († 1803): ‘Sf. Spirit în ziua Rusaliilor trimite ucenicilor raze din focul Lui sfinţit; însã pe toţi i—a adunat în jurul Mariei; El odihneşte în chip special asupra ei. […] Nu zãgãzuim puterea dumnezeiascã; însã putem spune cu adevãr cã Sf. Spirit nu s—a împãrtãşit, nici nu se va împãrtãşi vreodatã niciunei fãpturi cu atâta profuziune ca Mariei. S—a produs în acea zi o schimbare miraculoasã în apostoli, care din trupeşti şi grosieri au devenit bãrbaţi în întregime duhovniceşti şi în întregime dumnezeieşti. Însã s—a produs una încã şi mai mare în Maria, nu trecând ca ei de la starea de nedesãvârşire la aceea de sfinţenie; însã trecând de la un grad sublim de desãvârşire la un altul, fãrã comparaţie mai sublim. Vom crede fãrã dificultate cã nu existã nimic exagerat în aceasta, dacã vom cugeta cã sfinţenia Lui Dumnezeu fiind nesfârşitã în ea însãşi, nimic n—ar putea sã—i mãrgineascã împãrtãşirile înafarã; şi cã în privinţa Mariei n—a pus altã mãsurã decât aceea pe care o poate constitui capacitatea esenţial finitã a unei pure fãpturi.’
[Ca scriitor, Grou nu e la nivelul lui De Sales, însã îl depãşeşte pe Bérulle, ale cãrui defecte literare sunt destul de evidente. Toate traducerile de texte sunt ale mele.]