‘BIBLIOTECA’ LUI FOTIE CEL MARE

‘BIBLIOTECA’ LUI FOTIE CEL MARE



Fotie cel Mare se referã cu simpatie la Synesius de Cyrene, stilul scrisorilor lui Atanasie cel Mare, Iuliu Africanul, Filostrat (--biograful lui Apoloniu--), Iosif Evreul, Teodoret al Cyrului, Patriarhul Nichifor (--tot un laic întronizat, şi tot în sc. IX--); ‘Biblioteca’ lui e o întreprindere foarte potrivitã unui mare cititor. Ca savant şi cititor colosal, Fotie cel Mare merita, cu înzestrarea lui pentru critica literarã, pentru citit şi pentru erudiţie, sã scrie o astfel de carte—şi sã inaugureze un gen. Lasã impresia unui mare critic literar, aprecierile lui sunt vii şi modulate.
‘Biblioteca’ lui Fotie—repertoriul lecturilor lui—are o imensã însemnãtate ştiinţificã; însã este şi o lecturã extrem de interesantã. De exemplu—iatã vechii teologi creştini, recenzaţi de cãtre unul dintre ei.
Îmi plac remarcile de naturã literarã ale lui Fotie cel Mare; multã vreme, aprecierea unei lucrãri savante a luat în considerare şi aspectul literar, vãzând şi în savant un scriitor şi având simţul contribuţiei pe care forma o are la rezultatul savant. Marea carte în care Fotie face catalogul propriilor lui lecturi, cu note şi impresii despre stil şi doctrinã, îl reprezintã bine pe autorul ei, vorbeşte îndeajuns despre el. ‘Biblioteca’ aceasta aratã cã Fotie citea nemãsurat de mult—şi cã cerea plãcere de la lectura lui, pretindea stil literar şi plãcere de la acest stil.
Mãreţia acestui savant care a fost simultan om de stat şi un cititor fãrã pereche e adesea invocatã; ‘Biblioteca’, însã, oferã direct imaginea intelectualului care a fost controversatul cleric.
Unora, cartea li se pare dezorganizatã; mie mi se pare originalã şi fireascã.
Ar mai fi ceva de remarcat: ea ilustreazã şi obiectivitatea savantã. Unde e cazul, Fotie cel Mare recunoaşte meritele—literare, intelectuale, de argumentare, dupã cum e cazul. Existã un fel de fermitate superioarã care are drept rezultat şi seninãtatea marelui intelectual. ‘Biblioteca’ nu e numai oglinda unei culturi azi parţial dispãrute; e şi o lecturã eminentã a acestei culturi, imaginea unei raţiuni impozante care evalueazã şi sorteazã ceea ce o culturã datã avea mai bun de oferit.


Lui Gilbert, Fotie îi e dezagreabil ca scriitor—da, însã la fel îi sunt şi Hume, Nietzsche şi Emerson.