DESPRE CÂRPĂCEALA LUI VERNE

DESPRE CÂRPĂCEALA LUI VERNE




Cãrţile lui Verne au greşeli—şi, în parte, din motivele arãtate de Sigrist pentru ‘Narnia’—lucruri scrise în grabã. La Verne, asta se vede şi în reluarea unui tipar narativ—de ex., robinsonada, reluatã în felurite chipuri—ca şi cum mereu i—ar fi dat numai o tratare provizorie sau nesatisfãcãtoare. Bineînţeles, cãrţile lui Verne sunt scrise relativ repede, cum a scris şi Lewis ‘Narnia’—şi cu aceleaşi rezultate—adicã, vreau sã spun, greşelile vãdite, imperfecţiunea, impresia de lucru scris repede. Nu ştiu ce motiv va fi avut Lewis pentru graba lui la scris; în cazul lui Verne, cauza este contractul, profesionalizarea.
Astfel, Verne scrie o robinsonadã—şi încã una, şi încã una—ca şi cum ar fi simţit cã niciuna nu era satisfãcãtoare—cã nu—şi dãduse mãsura cu niciuna—cã putea trata acest tipar ceva mai bine, cã avea ce îmbunãtãţi.
Graba lasã urme; însã câţi scriu cãrţi de aventuri altfel—adicã, lãsându—şi pentru redactare tot rãgazul necesar?
Aşa se scriu cãrţile de aventuri—cârpãcind. Tolkien este o excepţie, la fel şi Stevenson.
În rest, cârpãceala e cumva constitutivã—ca un ingredient—ca o zgurã. Cine vrea ficţiuni lucrate îndelung, nu în literatura de aventuri le va gãsi. Cãrţile poartã urma grabei cu care au fost scrise—iar o improvizaţie inspiratã rãmâne o improvizaţie.
Cu prelucrarea literarã nu se poate trişa—redactarea grãbitã, ‘la normã’, nu poate fi camuflatã, ci numai deghizatã.
Aşa lucra Verne—în grabã—însã nu altfel lucrau Dumas şi, mai ales, Scott, cel pentru care scrisul romanelor se corela cu o nevoie imperioasã de câştig. Nu altfel se scrie, în general, literatura de aventuri; iar cârpãceala lui Verne nu e, aşadar, numai a lui Verne—ci a literaturii de gen. scopul literar însuşi este, în acest caz, de a crea amuzamente, nu orfevrãrii.

[Şi iatã ce a avut de spus Ep. Sigrist despre ‘Narnia’:--‘I myself have always disliked the central allegory of Lion Witch and Wardrobe’;--‘In general I love the Narnia books as a whole and hope new people discover them’;--‘the problem I see in lww is that its doctrine of substitutionary atonement also seems to suggest that God owes a death to the devil who has acquired some right... this is impossible and of course it was the first book and like all of them hastily written but it is that point particularly which troubles me...’;--‘But I love the Narnia books as a whole and many things in LWW are wonderful too but for this reason it is the most problematic of them for me even though it is understandbly necessary as a starting point.’]