FORTESCUE DESPRE FOTIE CEL MARE, SCHISMA FOTIANĂ

FORTESCUE DESPRE FOTIE CEL MARE, SCHISMA FOTIANĂ
[--câteva extrase din THE ORTHODOX EASTERN CHURCH, 1908, CAP. IV: SCHISMA LUI FOTIE--]






S—a nãscut pe la 827; tatãl lui se numea Sergiu. Ulterior duşmanii lui au avut multe poveşti de relatat despre naşterea sa. Mama, ziceau, era o cãlugãriţã fugitã; […]. Este adevãrat cã dupã aceea a fost numit în mod continuu ‘bastard’, aşa cum a fost numit şi paricid, adulterin şi ucigaş, însã acestea sunt numai amenitãţile controversei teologice. […]
Toţi contemporanii lui vorbesc despre uluitoarea lui memorie şi neobosita putere de muncã. Stãtea treaz nopţi lungi citind, şi citise totul. […] Era un fel de geniu universal, filozof, filolog, teolog, jurist, matematician, naturalist, orator, poet. Operele lui care au rãmas umplu cinci vols. în Migne. Cea mai importantã operã a lui este Myriobiblionul (‘Mia de cãrţi’, Biblioteca lui Fotie). Este o listã incompletã a cãrţilor pe care le—a citit (numai 280 din 1000), cu descrieri ale conţinuturilor lor, adesea citate lungi şi note critice despre autorii lor. Tot felul de cãrţi despre filozofie, retoricã, istorie, gramaticã, medicinã, etc., sunt citate fãrã nicio ordine. […] AMFILOHIA lui este o colecţie de 326 de eseuri teologice, deasemeni adunate fãrã nicio ordine, sub formã de întrebare şi rãspuns […].
Fotie era deci deja un om foarte vestit atunci când Patriarhul Ignatie a fost trimis în surghiun. Era îndeaproape legat cu Curtea. Fratele lui Sergiu se cãsãtorise cu Irina, sora lui Bardas şi mãtuşa Împãratului. El însuşi deţinea douã slujbe importante: era secretar al statului (protosekretis) şi cãpitan al gãrzii (protospatarios).
[…]
Din fericire, când aceastã mare crizã între cele douã jumãtãţi ale creştinãtãţii surveni în cele din urmã, Scaunul roman era ocupat de cãtre unul dintre cei mai mari papi. […] Nicolae a fost cel mai mare papã dintre Grigore cel Mare († 604) şi Grigore al VII—lea († 1085). Era o perioadã foarte rea în Occident.
[…]
‘Aminteşte—ţi pe marii patriarhi, predecesorii tãi, Fabian, Iuliu, Inocenţiu, Leon, pe scurt toţi cei care au luptat pentru adevãr împotriva nedreptãţii, şi înalţã—te ca rãzbunãtorul nostru, de vreme ce suntem aşa de nevrednic maltrataţi.’ [Ignatie, patriarhul depus, lui Nicolae I.]
[…]
Mihai al III—lea continuã sã se îmbete şi nu—i pãsa de treburile Imperiului sãu; ştia destul de bine cã oamenii sãrmani, în mãsura în care—ndrãzneau sã aibã o vrere proprie, erau de partea episcopului de drept. […] ‘Sunt trei patriarhi’, zicea; ‘al meu este Teofil Gryllus (mãscãriciul), patriarhul cezarului (Bardas) e Fotie, şi acela al norodului este Ignatie.’ N—avea niciun respect pentru Fotie; într—o împrejurare i—a spus cã are un chip ca de khazar, altã datã l—a numit ‘Marzuka’, un nume criptic […].
Nicolae a aşteptat mult pânã ce a ascultat şi cealaltã parte. În cele din urmã în 862 Teognost [--Arhimandritul Lavrei Vechii Rome, prietenul şi trimisul lui Ignatie--] soseşte cu scrisoarea lui Ignatie. Atunci Papa, dupã ce a examinat întreaga chestiune, se hotãrãşte pentru Ignatie. Rãspunde scrisorilor lui Fotie şi Mihai. Lui Fotie, cãruia din nou i se adreseazã numai ca VIR PRUDENTISSIMUS, nedându—i niciun titlu, îi respinge toate argumentele, stãruie asupra dreptului Sf. Scaun, pe care Fotie însuşi îl recunoscuse în întregime, şi îi ordonã cu fermitate sã renunţe la locul pe care l—a uzurpat. […] Apoi scrise o enciclicã cãtre toţi ceilalţi patriarhi, în care le imputã Curţii şi lui Fotie aceste patru ofense: (1)—cã Ignatie a fost condamnat fãrã un proces echitabil; (2) cã un succesor la tronul sãu fusese numit înaintea dãrii sentinţei; (3) cã a fost judecat de cãtre propriii sãi supuşi canonici; (4) cã Fotie, un laic, a fost brusc fãcut patriarh, fãrã sã respecte intervalele canonice. […] N—avea niciun fel de prejudecatã personalã împotriva lui Fotie. […] Papa în conciliu [--sinodul provincial din Lateran, aprilie 863--] a declarat solemn:’—Cu autoritatea marelui Judecãtor, Domnul nostru Iisus Hristos, determinãm, decidem şi declarãm cã Ignatie nu a fost depus sau excomunicat, […]’.
Ignatie fu din nou patriarh. […]
Cu mult înainte ca Ignatie sã moarã, Fotie reuşise sã reintre treptat în favorurile Curţii. A fost mereu slugarnic faţã de autoritatea civilã. […] Fotie a fost adus înapoi la Constantinopol şi fãcut tutorele prinţului.


[Pe scurt, Fotie se nãscuse pe la 827; a devenit patriarh în 857—aşadar, la 30 de ani. În 863 a fost excomunicat; e interesant cã în antipapismul sãu, Fotie a fost susţinut tocmai de cãtre unii episcopi … franci, adicã din neamul aşa detestat de cãtre fotienii de azi. Enciclica lui Fotie e din 867. În acelaşi an este depus, iar Sf. Nicolae I moare. În 876 Fotie e tutorele prinţului. La 878 redevine patriarh. La 886 e depus a doua oarã. Avea aproape 60 de ani. A rãposat la 891, când poate n—avea, încã, 64 de ani.
Acest om a fost de douã ori excomunicat şi de douã ori depus. Însã relatarea lui Fortescue conţine ceva greşeli:--nu e adevãrat cã Filioque nu survenise în polemici pânã la Fotie;--nu e adevãrat cã apusenii nu au cerut niciodatã rãsãritenilor inserarea lui în Crez.]