Câteva cuvinte ĩn onoarea lui Rancé

Câteva cuvinte ĩn onoarea lui Rancé



Rancé, un mare reformator, nu este nedreptãţit prin aceea cã nu este faimos aşa ca alţi ĩntemeietori—fiindcã el nici nu a fost un ĩntemeietor, ci un restaurator.
El indica ĩnapoi cãtre surse—cãtre ĩntâii cistercieni; cãtre Sf. Benedict; cãtre marii sfinţi rãsãriteni.
Era un mare savant, un erudit, se zice, şi unul foarte precoce, capabil de mari performanţe savante. De la 26 de ani a dispus de o mare avere; era preot secular, hirotonit la 25 de ani, şi era nepotul unui arhiepiscop.
De la 38 de ani, acest om de sc. XVII este stareţ trapist. Reforma lui se referea, aşa cum am zis, ĩn primul rând la Sf. Benedict, la monahii rãsãriteni. Om curajos şi decis, şi—a continuat eforturile culturale şi de intelectual, ca stareţ.
Ĩn vremurile care au urmat, ĩn societatea europeanã a sc. XVIII, oameni ca el şi sfinţenia lor, chiar remarcate, fãceau oricum figura unor pãsãri rare şi a unor prezenţe atipice şi complet insolite.
Pe pragul sc. XVIII, el şi ai lui procedau ca, şi trãiau ca monahii antici.
۞
Nu ştiu dacã s—a fãcut vreodatã ceva pentru canonizarea lui; iezuiţii şi suspiciunile prosteşti de jansenism sã fi jucat un rol?
Fapt este cã reforma lui a prins, s—a rãspândit, existã.