Dacã Simmel se ocupã de un Rembrandt nebiografic, de un Rembrandt al creaţiei, asta nu ĩnseamnã cã scrie despre UN ALT Rembrandt decât cel ‚al istoriei’—un Rembrandt fictiv, nãscocit, sau un Rembrandt—pretext, ambalaj, coajã.
Rembrandt al lui Simmel este Rembrandt al istoriei—deşi nu este un Rembrandt biografic sau anecdotic.
Analog, pentru Iisus şi Sf. Pavel—trecerea dincolo de biografie, adâncirea gândirii Lui Iisus nu presupune ‚inventarea’ ‚unui Iisus’, altul decât cel istoric. Nu presupune nici desconsiderarea istoriei; dar Ap. Pavel n—a simţit cã ar fi chemat sã fie biograful Lui Iisus, ca evangheliştii.
Revenind la Simmel, cartea lui despre Rembrandt aratã cât de bine cunoştea biografia acestuia; deşi n—a mai scris şi el ĩncã una.
Rembrandt ‚biografic’, sau ‚istoric’, nu este ‚trãdat’ la Simmel; nici Eminescu, la Ibrãileanu; nici Iisus, la Ap. Pavel. Faci ceea ce simţi cã eşti chemat sã faci.
۞
Dealtfel, Biserica a vãzut rapid cã unii autori neotestamentari sunt nişte ‚teologi’ (ĩn sensul cã prioritatea lor este interpretarea teologicã a evenimentelor), pe când alţii sunt mai degrabã biografi.
۞
Bineĩnţeles cã existã o importantã, coerentã teologie implicitã—la Sf. Luca, şi ĩn celelalte douã Evanghelii sinoptice—existã o teologie implicitã a acestora.
Ceea ce am vrut sã spun este cã la sinoptici reflecţia teologicã este prezentatã narativ, ca artã narativã—pe când la alţi autori neotestamentari ea este oferitã cã gândire teoreticã datã ca atare.
۞
Invers, s—ar putea spune: dacã sinopticii nu oferã reflecţie teoreticã, ĩnseamnã cã—s indiferenţi la interpretarea, la ĩnţelegerea evenimentelor narate?
Ştim de fapt cã sinopticele nu—s reportaje—ci teologie, interpretare, lecturã teologicã, unghiuri—prezentate narativ.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu