NOTE DESPRE O PATROLOGIE A LUI CAMPENHAUSEN

NOTE DESPRE O PATROLOGIE A LUI CAMPENHAUSEN



Campenhausen flirta ĩntrucâtva cu teza necesitãţii de a face inteligibil mesajul creştin contemporaneitãţii, ceea ce dealtfel conferã ereziilor un fel de necesitate istoricã—erezia este expresia tipicã a nedumeririi contemporanilor—este ĩntrebarea sau provocarea adresatã de cãtre contemporaneitate Bisericii.
Aşa, apariţia ereziilor nu mai are nimic arbitrar sau aleator—ci au ceva necesar prin conţinutul lor. Ele sunt fidele nedumeririlor contemporaneitãţii. Ele nu apar aşa, la nimerealã, ci reflectând fidel neĩnţelegerile dominante ale unei contemporaneitãţi date.
Pentru Campenhausen, progresul dogmatic nu mai este doar o evoluţie ocazionatã de diverse deviaţii doctrinare care fac pe rând necesare definiţii, elucidãri şi explicitãri—ci este o serie de ‚adaptãri’, de ‚aduceri la zi’ ale mesajului creştin pentru nevoile mereu noi, mereu ĩn schimbare ale vremii.
Astfel, la Campenhausen nici nu mai este vorba atât despre progres—cât despre modulare—adaptarea la noile necesitãţi ale contemporaneitãţii.
۞
Capitolul lui Campenhausen despre Clement este minunat de ĩnsufleţit şi de plãcut; de fapt, prima apreciere atât de pozitivã despre teologul alexandrin pe care s—o fi ĩntâlnit eu. Campenhausen scrie el ĩnsuşi ca un umanist raţional şi suficient de liberal, de progresist.
Este mediul creştin din care provine un Ratzinger—elevatul umanism postbelic—aşa de rapid denaturat de ‚revoluţia anilor ‚60’. [Nu ştiu dacã Papa i—a consacrat vreo catehezã lui Clement, şi dacã da, cum ĩl vede.]
Preferinţele autorului sunt net evidente, ĩn aprecieri foarte subiective şi personale.
۞
O notã istoricã: acei ‚cãlugãri ĩnalţi’ menţionaţi când este vorba despre Clement sunt ‚fraţii ĩnalţi’ egipteni, adicã origeniştii condamnaţi de Patr. Teofil atunci când s—a supãrat pe origenişti.