aliquid sanctorum

A trãi ĩn viaţa şi ĩn mintea mea, nu ‘ĩn culturã’, ‘ĩn tradiţie’ (subordonarea, idolul, necrozarea, devitalizarea).
۞
Nãravurile, apucãturile de sãlbãticiuni ale schismaticilor.
۞
Nu ĩnţeleg cum cei care se pretind catolici pot totuşi sã conteste autoritatea şi ĩndreptãţirea Papei de a face adãugiri la Crez şi de a ţine Concilii universal valabile, fie cã—s primite sau nu. Datã fiind autoritatea Papei, aceasta fiind primitã, adaosul la Crez, etc., decurg firesc.
۞
Aroganţa schismaticilor; iluziile şi minciunile lor.
Bãdãrãnia, insolenţa, agresivitatea.
۞
Vesticilor, ei li se par la fel de inofensivi şi candizi pe cât mi se par mie calviniştii sau hinduşii.
۞
Concluziile patrologiei.
Modelul fals al ‚doctrinei secrete’, fãcute treptat publicã.
۞
Progres ca ĩn ştiinţã.
Ulterior nu ĩnseamnã inferior.
۞
Ceea ce şi—a menţinut Biserica sunt nişte linii de dezvoltare, un program, un ‚genom’, nişte linii de progres—asta este ceea ce a fost dat.
۞
‚Cazul’ Origen. Subiectiv, omeneşte, el a lucrat cât de bine a fost posibil.
Nu este o citadelã asediatã de duşmani (=eretici), ci o breaslã ĩn care, lucrându—se, se dã şi chix.
Rezultate proaste nu ĩnseamnã rea—credinţã, nici vinã, cel puţin nu ĩn sens direct—subiectiv ( sunte erori de cogniţie, de raţionament, filozofice; şi, poate, tare de caracter, etc.).
Latura subiectivã este pleava ‚afacerilor de erezie’.
۞
Tradiţia, cultura sunt date cu un scop—ca sã fie ĩn folosul omului, ĩn ajutorul sãu.
Altfel, este numai livresc, abstracţie, finitism, iluzie.
۞
Constant este un program de dezvoltare, nişte linii.
۞
Noţiunea de ‚sfânt antiprotestant’, sau antialbigens; noţiunea ĩnsãşi de ‚sfânt anti ...’. Mitologii şovine, propagandã.
۞
Funk şi Wrede.
۞
Ĩmpãrţeau pâine duhovniceascã poporului, erau preoţi, nu ĩmproşcau venin ĩn direcţia strãinilor.
۞
Inautenticitatea.
۞
C. Webb; R. Lightfoot;
۞
Creştinismul, ca religie A LUI Iisus.
Religia aşa cum o exemplifica Iisus.
۞
Faptul evident cã unii dintre aceşti ‚savanţi’ nici nu erau oameni evlavioşi, nici nu—L iubeau pe Iisus ĩn mod real şi definitor.
۞
Adrian Chivu, romanul.
۞
Ĩn nuvela lui Waldrop, 'Gentil' rãmâne netradus.
۞
Lecturile mele—s lecturi de om care citeşte foarte mult.
۞
A alimenta vs. a trata.
۞
Ceea ce savanţii iau drept o sosire—tiparele—este de fapt numai o pornire.
La tipare, simetrii, etc., nu se ajunge—ci de la ele se pleacã.
۞
--Ştii de ce n—are Moş Crãciun copii?
--Pentru cã ĩşi dã drumul pe horn.
۞
Tonul apodictic, tãios, magisterial.
Totul, de sus, aspru, colţuros.
Ton profesoral, provincial—mãrginit, ‚fãrã drept de apel’.
Nãravuri de papiţoi.
Apucãturi de sãlbatici, bruscheţe, grosolãnie.
Proastele apucãturi de vandali, de provinciali agresivi, de separatişti, de inşi din ghetto.
Teologia cu bâta—teologia din caverne.
Apucãturi de neanderthalieni. De cealaltã parte, ĩn birourile occidentale, atracţia decadentã a unor ultracivilizaţi faţã de fanatism; ĩn plus, noţiunea cã ei ĩnşişi au capitulat, şi deci invidia faţã de cei care pot fi fanatici, au vlagã pentru aşa ceva—identificarea greşitã a forţei cu sãlbãticia.
Nişte degeneraţi impresionabili, care se ştiu moi, efeminaţi, şi, ĩn secret, dibuie, cautã altceva, se simt atraşi de extrema opusã.
Febleţe de birocraţi, care nu—s cu totul mulţumiţi de propria lor turpitudine.
۞
Destul de ĩnaintat—ĩn anumite privinţe, pe câteva fronturi—inegal.
۞
Viaţa—ca pâine evanghelicã.
Spontaneitatea—când ĩnseamnã mizerie, derivã.
A treia cale (nici silnic, artificial, abstract, nici ‚spontan’ ...).
۞
Hal. Vlagã. A ceda. Mesaj. Nu fãrã complicitate ascunsã. Tendenţios.
JG, Loara, ora, vreme.
Discreţia, simplitatea, deziluzionismul, candoarea, prospeţimea, autosinceritatea ca trãsãturi ale vieţii carmelite.
A le gândi ĩn termeni umani, divinoumani, niciodatã ‚magici’.
۞
Situat, prin minte, culturã, naturã, ĩnzestrãri, ĩnclinaţie, practicã, nesaţ şi gândire ....
۞
Apostolatele specializate.
Şansã.
Plenar.
۞
McCabe, Ullathorne, Bourgoing, Hopkins.
Ĩn Preasf. Deipara, Pãr. McCabe are dreptate, simţim plenar vigoarea lucrãrii mântuitoare a Lui Hristos, amploarea şi aş zice promptitudinea acţiunii Sf. Spirit.
Viaţa catolicã a gândirii—aceastã plenitudine şi desãvârşire rotundã, robustã, maturã, stenicã.
Fulbert de Chartres.
Vasta culturã catolicã, ignoratã chiar şi de cãtre vestici—sau frunzãritã ĩn silã sau lãutãreşte.
Pãr. H.; englezul, ed.; 1 ½ l.; dominicanul filorus. 2 ½ l.. Blazare.
۞
Ĩn Preasf. Deipara, centralitatea Fiului preasfânt este tangibilã, evidentã, nu escamotatã.
۞
Cel puţin trei (şi, de fapt, incluzându—l pe grecul convertit: patru) convergem ĩn a—l considera un mare mariolog.
۞
Ĩn Deipara, opera de mântuire a Fiului apare ĩn radicalitatea ei, ĩn perspicacitatea şi inteligenţa ei, ĩn nemecanicul ei, ĩn creativitatea şi ĩn duhul ei creator.
۞
Un exemplu de deteriorare bizantinã prin ieşirea de sub tutela doctrinarã a Romei este deteriorarea mariologicã, declinul, deriva.
Nu a fost mereu aşa—deteriorarea a survenit pe parcurs, la un moment.
۞
False calitãţi. Divorţul dintre cuvânt şi percepţie.
۞
De la o dogmã la urmãtoarea: un veac, şi patru Papi (ĩn interval). [Pontificatele erau mai lungi? De la Pius al XII—lea deja avem ĩncã cinci Papi!]
۞
Casula şi stola.
۞
Viaţa, ca primarã.
۞
Ca a gusta Euharistia.
Viaţa hristicã, şi a Lui Hristos—comunicarea ei, transmiterea.
۞
Ĩn spatele teoriilor ĩn favoarea ĩmpãrtãşirii rare se ascunde un fals misticism. Pe de altã parte ,sunt foarte sensibil la pierderea dimensiunii ‚orizontale’ a actului euharistic—prânzul comun, şi comunicarea Domnului nostru cu aceastã ocazie. Aici nu mai este vorba despre a politiza, despre a fi ‚pentru’ sau ‚ĩmpotriva’ Vaticanului II—ci despre adevãr. Dimensiunea de prânz creştin este esenţialã—şi trebuie sã fie normativã, sã precumpãneascã asupra accepţiilor ‚ultramistice’ şi confuz—extraordinariste.
۞
A rata ceea ce este esenţial, definitor ĩn recitire—criteriul intern, obiectiv, nescornit, nearb. (la Fraser, de ex.).
Tocmai, cã nu este ceva maşinal, arbitrar, silnic.
Este o ocazie de A AFLA CEVA şi despre sine—de a se identifica mai corect.
۞
Teocentrismul inerent şi raţional al Missei romane.
۞
Clasicele; 3 x duh; teologie. Câteva mari cãrţi; nişte documente conciliare; câteva surse, izvoare de teologie, de filozofie—sunt cãrţile care meritã recitire.
۞
Juan, Padre Pio—ca mãrturisitori.
۞
Nuanţãrile moderne nu lucreazã ĩn sensul unor certitudini mai exacte—ci pentru denaturarea şi anularea certitudinilor.
۞
Adierea Sf. Spirit. Moderaţie. Cumpãtarea.
۞
Cãrţi folositoare. PC. A.. Ep. SS.
Pãrinţii.
Teologie.
4 x .... Cr.. [Alibi.]
Cei trei anglicani. Superior. Ca la PG.
A testa. BW. JG. 4 x .... Albume. Francezii, ed.; clasã, rang, ligã.
Studitul, Scãrarul. Esticii.
Alegerile trapiste.
۞
Rafinata, subtila teologie a prefeţelor liturgice.
۞
Cãutând ceea ce este mai subtil—nu mai grosier. Cãci dealtfel nimeni nu se poate ĩntrece pe sine ĩnsuşi ĩn subtilitate.
Fiecare sã fie atât de subtil pe cât poate şi—i e dat.
۞
Gândire. Culturã. A nu supralicita. Fruct, rod. Ceea ce este dat.
A ĩnainta, obiectiv.
Pãr. N. (dominicanul) este un adevãrat maestru, şi un adevãrat model—de discreţie, moderaţie, autenticitate.
۞
Tonul prozaic, pedestru, nepatristic al acelor articole dealtfel docte.
Ton, ĩn fond, neteologic, exterior, strãin teologiei, inautentic.
۞
A spune ceea ce este, ceea ce vãd—şi de aici a porni, de la asta a ĩncepe.
۞
Centralitatea Ĩntrupãrii.
۞
Teologie. Nutrit. Gândire. Neconcesiv, necomplice. Obiectiv. Nevoie. Nesaţ. Denutriţii.
۞
B. C. Butler, An Approach to Christianity
M. Bockmuehl, This Jesus: Martyr, Lord, Messiah
B. Pixner, With Jesus through Galilee according to the Fifth Gospel
G. H. Tavard, The Vision of the Trinity
W. J. Hill, The Three-Personed God: The Trinity as a Mystery of Salvation
F X. Durrwell, In the Redeeming Christ
Gândire. Sinteze. Barth. Schiţe. Pãr. N.. Papa (‚60, vârf).
۞
Progresismul inerent—sfinţii nu arãtau ĩnapoi, ci ĩnainte—la armonia nouã, originalã, nemaivãzutã, adusã de Hristos.
Hristos a inaugurat, nu a restaurat.
El este marele inaugurator, marele ĩnnoitor. Pe linii preexistente.
۞
Surse teologic—filozofice. Moderaţie. Şansã. Creativ. Firea. Fire, aluat, original, creativ.
۞
Nu din afarã—ci numai prin acordul, armonia prestabilitã dintre intuiţie şi ghidare, vocea inimii şi mesaj.
۞
Şansa unui proiect original& istorie vesticã/ fapt eclezial. Expresie.
۞
Eu cred cã lucrãrile Lui Dumnezeu nu poartã ĩn ele arbitrar, ci perfecţiune—şi anume, perfecţiunea Lui Dumnezeu şi a planului Sãu raţionat, vrut, gândit de El. Lucrãrile ĩi manifestã perfecţiunea. Sã nu nãruim cunoaşterea desãvârşirii Lui Dumnezeu ĩn operele Sale, ĩn numele unui iraţionalism necurat care le—ar ĩntemeia pe arbitrar şi incognoscibil.
Speculaţii pseudoistorice, conjecturi, fantezii, lãutãrisme.
۞
Stareţul cistercian Aelred.
Priceput sã guste simplitatea semnificativã, autenticã.
۞
Cistercienii englezi vechi (Aelred ,Gilbert de Hoyland, John de Ford). Artã, pricepere, nu ....
Ignoranţa. Ignorarea istoriei, a principiilor adevãrate, deschise, a logicii.
TH.
Utilitate.
Nu smintita amorţire.
Nevoie. Hal. Eşec uman. Hiat.
۞
Oamenii zilei, oamenii de succes—cei ĩn care epoca se recunoştea, ĩn care—i saluta pe exponenţii ei.
۞
Agresivitate—pentru vestici, abstractã, teoreticã, neexperimentatã; DE ACOLO, aratã inofensiv.