Din viaţã

CAMPENHAUSEN ŞI SYNESIOS




Hans von Campenhausen ĩşi dã probabil ĩntreaga mãsurã abia atunci când ajunge sã scrie despre cyrenianul Synesios pe care se vede imediat cã—l admirã şi ĩncuviinţeazã mai mult decât pe oricare dintre Pãrinţii propriu—zişi.
Campenhausen ĩl considerã pe acest pãgân superior tuturor teologilor creştini pe care i—a ĩnfãţişat ĩn carte, şi nãdãjduieşte cã acest tip cultural—intelectual—uman a subzistat, sub faldurile unor veşminte clericale, ĩn lumea bisericeascã greacã. De fapt patrologul salutã ĩn Synesios un exemplu de compromis luminat care acceptã sã foloseascã reprezentãrile ‚populare’ ale creştinismului ĩn serviciul unor scopuri filozofic—spirituale pretins mai elevate şi care—ar fi apanajul mai mult sau mai puţin secret al intelectualitãţii pãgâne elene.
Simpatia faţã de figurile emblematice ale ‚ultimului pãgânism’ grecesc antic caracterizeazã bineĩnţeles lumea umanismului savant german—gândul ne duce la Nietzsche—un alt admirator al ‚ultimilor pãgâni greci’.
Chiar aşa cum o prezintã Campehausen, deci chiar şi cu toatã importanta simpatie investitã de cãtre acesta, mie lumea intelectualã a lui Synesios mi se pare franc repugnantã, cu tezele ei platoniciene şi mitice. Se observã şi la Synesios cã ceea ce mulţi dintre aceşti pãgâni filozofi luau drept idee filozoficã subĩntinzând reprezentãri mitologice era de fapt mit propriu—zis, de ex. preexistenţa sufletelor, mit la care Synesios ţinea, se pare.
Pare pânã la urmã nedumeritor cum Campenhausen, care se aratã fundamental reticent ĩn ce priveşte meritele şi reuşitele teologice ale unor Chiril Alexandrinul, Ioan Gurã de Aur şi chiar Vasile cel Mare, gãseşte la Synesios o ţinutã intelectualã implicit declaratã superioarã celor ale Pãrinţilor numiţi de mine. Cel pentru care Pãrinţii nu—s ĩndeajuns de teologi se ĩncântã de meritele filozofice aparte ale lui ...Synesios.
Teza, nerostitã ca atare, a lui Campenhausen postuleazã opoziţia dintre pretinsa ‚libertate seninã’ a pãgânilor şi constrângerile asumate de autorii creştini; o examinare cât de sumarã a credinţelor, tezelor şi principiilor filozofic—religioase ale pãgânismului demonstreazã cã acesta numai o ‚spiritualitate a libertãţii’ nu poate fi numit, aşa cum era ĩnchingat de oracole, zodiace, vrãjitorie şi superstiţii din cele mai grosiere.
Legenda aşa de romanţioasã a pãgânilor senini şi superiori ţine numai de neadevãr. Ca speculaţie, ea nu rezistã niciunui examen critic.
Pretinsa superioritate a lui Synesios faţã de creştini rãmâne un fapt nedemonstrat; aici vedem reversul relativei neputinţe a lui Campenhausen de a sesiza ideile şi gândirea teologilor creştini discutaţi, ĩn subtilitatea lor. De altfel, nici la Synesios el nu indicã prin ce doctrine sau idei anume s—ar detaşa acesta ca atât de remarcabil—ci se referã numai la impresia produsã de el.