SIMŢUL LUCRURILOR LITERARE
Prin scriitori români citiţi cu plãcere—şi de plãcere—ĩi am ĩn vedere pe Hogaş, Creangã, Eminescu—cei care pot da ACEST FEL DE PLÃCERE—foarte tangibilã şi vie; deasemeni pe Iorga, Paleologu, Cãlinescu, Streinu şi alţi critici literari, Manolescu. Plãcerea literarã foarte vie şi definitorie—efervescentã. Aceia care, la antipodul oricãui scremut ‚decadentism’, sunt mari atilişti, mari oameni de stil—din nou, Hogaş—nesaţul, nevoia, plãcerea spontanã date de cãtre stilul lui sunt de referinţã. Unde existã viaţa acestei plãceri—viaţã spiritualã, lãuntricã—alte considerente nu mai conteazã.
Ĩn diverse perioade, au fost R Petrescu, Cãlinescu, Breban, Ibrãileanu, Zarifopol.
La noi, mulţi critici scriu foarte bine—şi adesea mai bine decât ceilalţi scriitori.
Mare stil românesc? Spun, spontan: Hogaş.
Mã refer la plãcerea literarã ‚din viaţã’, de pe teren, practic, pragmatic, empiric, hedonic, independent de considerente de sistem literar, etc.—direct ceea ce este dat, oferi, livrat ca plãcere—pura vrajã.
La cei numiţi se simte mai mult decât ‚vigoarea’—uneori cam abstractã ...—se simte direct, imediat, viaţa stilului, duhul.
Butelia de Leyda.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu