POLEMISMUL ‘RELIGIOS’
Eroarea fundamentalã a polemiştilor religioşi de ocazie mi se pare a fi aceea cã ei trãiesc din raportarea la un ĩntreg abstract—‚Biserica’ ĩn sens de experienţã abstractã, indirectã şi compozitã.
Aceşti oameni trãiesc cu ochii pe un ĩntreg abstract—un colaj de ştiri, de ‚informaţii’. Viaţa lipseşte de acolo; realitatea nu e aşa LA ATINGERE, nu SE SIMTE aşa. Viaţa lor nu este viaţa trãitã, experimentatã, obiectivã. Ei nu fac decât sã zornãie coproliţii bârfei.
Existã experienţa directã, concretã, a Bisericii locale; existã doctrina, adevãrurile raţionale ale credinţei noastre; existã viaţa ascunsã, de evlavie personalã; şi existã noţiunea raţionatã, gânditã, a ceea ce este Biserica ĩn ĩntregul ei—ĩntreg, cum am zis, gândit, raţionat. Toate acestea patru lipsesc din relaţia polemistului religios—care trãieşte indignându—se de ce—a spus cutare Cardinal şi cum a mai deraiat cutare Ordin religios şi ce—a mai emis Curia romanã; toate acestea sunt de fapt pleavã, diversiuni, accedie.
Vi—l imaginaţi pe Sf. Francesco cocoţat pe o gazetã şi devorând avid ‚noutãţi şi ştiri din viaţa Bisericii’? Lipseşte reflecţia asupra experienţei directe; şi, de fapt, autenticitatea vieţii trãite.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu