Din viaţã

Schismaticii suferã de un Tourette teologic.
۞
A citi la lumina credinţei. A iubirii. Trapist. Milã.
۞
Sindrom teologic.
۞
Un ĩntreg Jebeleanu, dincolo de aiurelile propagandistice de moment.
۞
Gracq, Tournier, Camil P., Philippide--cei a cãror criticã literarã este mai mult decât digitaţie sau ziaristicã, ceva superflu.
Nu este numai un exerciţiu, sau ceva ocazional sau de circumstanţã.
۞
Modestia unor monahi, care—şi deplângeau inconstanţa, ‚eşecurile’, etc..
۞
Irlanda de azi s—a ĩntors, iubite Parmenide, la ceea ce era pe vremea Sf. Malachy de Armagh ( mijlocul sc. XII)—‚neruşinatã ĩn moravuri, sãlbaticã, necredincioasã, barbarã ...’.
۞
Zeama rãutãţii şi a agresivitãţii dã şi ea ceva dependenţã, se pare?
Este cert cã mintea o perverteşte şi o crispeazã.
۞
Când am plecat din spital parcã plecam de acasã.
۞
Pentru prima datã la catolicii sc. XX ‚reformã’ a ĩnsemnat diluare.
۞
Studiu special vs. reprezentãri curente.
۞
Mai ales epoca noastrã pare sã—şi reprezinte foarte greşit trecutul.
Ceea ce le—a spus Cardinalul anglicanilor i se potriveşte epocii noastre ĩntregi.
۞
Episcopul este dincolo, şi altfel, şi altcineva decât spun fanaticii.
Teolog luminos, scriitor senzaţional.
۞
Antiunionismul este una, chiar antilatinismul este una, antiromanismul, şi teologia lui este alta.
۞
Impresia pe care o lãsau sfinţii era de a fi la antipodul nevroticilor (fantezia morbidã protestantã)—erau luminoşi, senini, cordiali, afabili, senini, prompţi, ‚subţiaţi’, şi, cum o aratã unii autori ,mai degrabã foarte practici, cu capul pe umeri şi cu picioarele pe pãmânt—aşa cum este Sf. Pavel ‚al lui’ Coleridge—foarte ‚tereştri’, cum o cere şi Ep. Sigrist—deloc ‚romanţioşi’—ci foarte realişti şi raţionali, nepozeuri, şi curtenitori, cu tact.
De la Coleridge (ultraromantic el ĩnsuşi!) la Bergson şi la Sigrist şi iezuitul ‚Inofensiv’, autorii spun acelaşi lucru—realismul, moderaţia, cumpãtarea, simţul practic.
۞
Portretele prost fãcute sunt, fireşte, responsabilitatea hagiografilor neavizaţi şi neaveniţi, inepţi, aerieni, meschini, clociţi.
۞
Sfinţii erau aproape orice—numai nişte exaltaţi convulsivi, nu. Bizareria fanteziilor maladive protestante, misticismul ‚din romane’.
۞
Ĩn alt plan, pe alte coordonate, ĩn alt registru, aşa mi—am imaginat cã ar fi fost Scott, romancierul—un om cu capul pe umeri, cu picioarele pe pãmânt.
۞
Sfinţii erau nişte ĩnţelepţi, oameni cu judecatã limpede şi viguroasã, şi cu picioarele pe pãmânt, la antipodul ‚angelismului’ stupid al veleitarilor.
Inşi discreţi, stenici şi spiritualmente vânjoşi, energici şi ĩntreprinzãtori—nelingavi, autentici şi ‚reali’, ca sã spun aşa.
۞
Mulţi hagiografi neaveniţi ĩşi proiecteazã propria lor morbiditate, formalismul şi jargonul, nesinceritatea şi lipsa de viaţã, inautenticitatea vãditã—acestea, ei le aduc, le pun de la ei.
Sfinţii erau mult—infinit mai sãnãtoşi decât molatecii lor biografi aiuriţi şi astringenţi. Adresaţi—vã, cum se poate, direct sfinţilor—croiţi—vã, intuitiv ,drum direct cãtre aceştia!
۞
Cine n—a cunoscut sfinţii şi sfinţenia, sau nu le—a identificat, şi le poate ĩnchipui cum i se nãzare.
۞
Cãrţile şi autorii importanţi, despre care mereu se gãseşte ceva de spus, de remarcat.
Vanitate.
Lista mea. Cei doi ‚antonieni’ vestici, ‚latini’. Sincer. Autotransparent. Viaţa. Discreţie.
Vreme. Ger. Carnet. Policier; ed.. Ieri, ora, omilii, ed.; GM; ce mã meritã; stil; egalii ... . Ieri—mâncare; vin; ora; omilii, ed.; tel.; ger; vreme.
۞
Salariu.
4 x ed..
4 x ....
A—mi oferi.
Consum.
۞
A cãuta, cu nesaţ, plãcerile literare.
Ceea ce este gând de om—virtutea.
Falsa limitare—iluzorie. Infinitism. Intrinsec.
Necesarul.