ROMANESCUL LUI BALZAC
Creaţia lui James, mult mai uniformã decât aceea a lui Balzac, se deosebeşte mai mult decât ĩi seamãnã creaţiei francezului; de ex., la James lipseşte aproape cu totul acel bizar element romanesc gustat de cãtre Gracq, Bataille, Alain, Barbey, Bernanos, Baudelaire, R. Petrescu, Matei Caragiale şi Constantin. Existã latura goticã a prozei lui James—dar romanescul acesta nu are diversitatea neĩnchipuitã a aceluia de care putea dispune un Balzac.
James, Dostoievski, Eliade, Cãlinescu, Taine, fraţii Goncourt, Flaubert şi alţii pãreau interesaţi mai ales ĩn acel Balzac al realismului obiectiv, Balzac al lui ‚Grandet şi Goriot’.
Existã de fapt şi un Balzac abisal; un Balzac nu numai sentenţios ci şi lapidar şi latin; ba chiar un Balzac févalian şi senzaţional.
Fantasticul, ezotericul, senzaţionalul la Balzac sunt numai subdiviziuni ale acelui romanesc generic reprezentat de cãrţi cum e CRINUL DIN VALE (care era romanul lui Alain şi al lui Gracq).
Romanescul balzacian subĩntinde toatã aceastã varietate de fenomene ale ‚romanescului special’; James s—a afiliat unei anume direcţii a creaţiei balzaciene.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu