Marele critic şi istoric literar—fie el Cãlinescu, Thibaudet, Iorga, Lovinescu, Ş. Cioculescu, Faguet, Eliot—nu—şi poate ĩngãdui şarmul şi şicul de a fi numai o ‚autoritate ĩn viaţa şi opera cutãrui autor’—el trebuie sã fie tot o autoritate—dar ĩn literaturi, nu ĩn scriitori.
Pe de altã parte, din motive practice, perfecţionismul afectuos propriu ‚autoritãţii’ trebuie sã—i rãmânã strãin istoricului literar sau marelui critic, care nu poate, fireşte, şti ‚tot ceea ce se poate şti’ despre fiecare şi oricare dintre autorii despre care scrie.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu