PĂRINTE ŞI FRATE
Unii par sã prefere sã vorbeascã despre relaţia oamenilor cu Iisus ĩn termeni de fraternitate. Existã o justeţe teologicã a acestei preferinţe, desigur; Ap. Pavel formula teoza ĩn aceşti termeni, de fraternitate cu Iisus.
Dar Evangheliile ĩnfãţişeazã un Iisus care alege, pentru a descrie relaţia cu ucenicii, cu oamenii, termeni de paternitate (a Sa), şi de filiaţie (a ucenicilor, etc.). El se ĩnfãţişeazã pe sine ca Pãrinte, ca figurã paternã; iar pe Apostoli ĩi numeşte şi ‚copilaşi’. Cutãruia ĩi zice ‚fiule’. Practica creştinã a ales deasemeni sã ne referim la ĩnaintaşii ĩn credinţã ca Pãrinţi (--nu ca fraţi—); la fel, pentru cler, ierarhie. Iisus ne privea mai degrabã ca pe fii ai Sãi, nu ca pe ‚fraţi’. Dupã cum am zis, existã o dreptate teologicã a termenilor de fraternitate; Ap. Pavel a expus—o. Şi existã o justeţe afectiv—umanã a termenilor de filiaţie; gratitudinea este ĩn mod spontan şi firesc mai degrabã filialã decât fraternã. Ea se adreseazã filial. Ambele forme lecuiesc febrele fricii; şi ambele satisfac nevoi preexistente ale omului.
Iisus evanghelic, istoric, se raporteazã la noi ca un pãrinte, ĩn mod patern; Iisus ‚paulin’, sau teologic, sau al analizei teologice, apare ca frate. Plângând asupra Ierusalimului, Domnul nostru vorbeşte ĩn termenii paternitãţii protectoare, ai autoritãţii paterne.
Ĩn cuvintele Lui Iisus, ucenicii sunt servitori, prieteni—nu ‚fraţi’. Aşa cum Tresmontant a atras foarte oportun atenţia, Iisus face foarte precis distincţia dintre filiaţia Lui divinã, şi cea a ucenicilor—dintre felul cum poate El sã spunã ‚Tatã’, şi felul cum pot spune ‚Tatã’ ucenicii—nu ĩn acelaşi fel sau sens.
El nu se confundã şi nu se include ĩn colectivitatea fiilor.
El este ĩn alt fel Fiu. Lui un altfel de filiaţie Ĩi revine. Filiaţia Lui nu este de adopţie, mediatã. Meritele Sale preasfinte şi preacinstita Lui existenţã chezãşuiesc ĩnfierea noastrã.
Ucenicii Lui ĩi sunt, dupã propriile Sale spuse, ‚copilaşi’ şi prieteni. Este afectuos cu ei ĩn mod patern.
Silesius a scris câteva versuri despre faptul cã existã mai multe feluri posibile de a formula relaţia noastrã cu Dumnezeu. Acolo unde situãm imagini ale iubirii, şi noţiuni de iubire, existã ceva adevãr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu