PEDAGOGII NEAMULUI
Sfârşitul veacului XIX le—a aparţinut ĩn bunã mãsurã şi pedagogilor neamului; dealtfel cei mari, Whitman, Hugo, deja muriserã. Iar pedagogi ai norodului nu mai erau posibili decât ĩn civilizaţiile ĩn bunã mãsurã ĩncã rurale—deşi o astfel de pedagogie pentru norod venea ca produs al unei culturi aristocratice, al unei culturi a elitelor (Tolstoi la ruşi, Iorga la noi). Ĩn vest, pedagogii ca Zola, Ibsen şi Nietzsche erau intrinsec nişte decadenţi.
Moda pedagogiilor şi a dascãlilor naţionali ţinde de profetismul secularist al sc. XIX.
Sc. XIX este veacul naţiunilor, al naţionalului şi al popoarelor. Este şi veacul marilor autori naţionali, definitorii, ai proorocilor secularişti şi ai utopismului, al decadenţei, blazãrii şi fanfaronadei.
Pledoaria lui Iorga, ca propovãduitor şi ca ĩndrumãtor al norodului, ĩn favoarea alierii formei artistice deficitare cu fondul ĩnãlţãtor este de o falsitate patentã—ideea cã ‚eficienţa emoţionalã’ ĩn absenţa artei ar compensa carenţele cele mai stridente ale formei; la fel de bine s—ar putea pleda azi cã manelele, deşi fãrã sofisticarea lui Oldfield sau subtilitatea şi experimentalismul lui Dead Can Dance, ‚merg direct la sufletul poporului’ (--sigur cã rateurile literare promovate de Iorga aveau cu totul alt ‚fond’ decât acela al manelelelor de azi, care numai de girul iorghist nu s—ar putea vreodatã bucura, ĩnsã ...--). Conţinutul artei valoreazã atât cât şi capacitatea formei de a—l prezenta.
۞
Barbaria poporanistã şi idilismul sãmãnãtorist.
۞
Cioran şi Noica erau printre cei dispuşi sã—l bagatelizeze pe Iorga; Cãlinescu mai puţin ,la fel şi Eliade, Nae Ionescu; iar unii ca Cioculescu—nici atât.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu