Nu aş vorbi deloc despre o formulã stendhalianã ci despre un duh stendhalian sau un fel de spiritualitate aparte care face ca respectivele romane sã fie caracterizate, tematic, de iubire, psihologie, perspicacitate, francheţe, realism liric, ba chiar un soi de ingenuitate. Dar bineĩnţeles cã o asemenea caracterizare rãmâne cu totul exterioarã, vagã, nespecificã.
Stendhalianismul este un fapt de atitudine, de premise uman—spirituale. O chestiune, deasemeni, de temperament, de altitudine umanã şi de decizie de a—şi aprofunda identitatea, de a face din identitatea moralã a romancierului unul din polii romanului.
Ca romancier, Beyle aminteşte de unii japonezi, poate cã şi de unii ruşi.
Cãrţile lui aparţin clasei acelora a cãror frumuseţe este atât de manifestã ĩncât nu mai trebuie chiar deloc pledatã.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu