IUBIREA DINTRE UN OM ŞI DUMNEZEUL SĂU
Liturghia ca necesitate şi ca mãrturisire de iubire, ca exprimare deschisã a iubirii, ca revãrsare de iubire—afectuos, exteriorizare domoalã. Cu ĩnfrigurarea afectuoasã şi discretã a iubirii. Zelul şi nesaţul liturgic ale unor anglicani sunt relevante.
Liturghia este mãrturisirea de iubire, de afectuoasã dorinţã, ĩntre douã fiinţe care se cautã, se cunosc, se iubesc.
Aşa trebuie ĩnţeleasã, privitã; nesaţul liturgic este al celui care iubeşte—şi care e dat iubirii de Dumnezeu.
Ea porneşte din afecţiunea şi deschiderea celui aprins de iubire, a celui aflat ĩn termeni afectuoşi, de gratitudine afectuoasã şi discretã.
Biblia este cartea experienţelor de iubire ale Bisericii dinaintea şi din vremea Hristosului—Iisus Nazarineanul.
Liturghia este acest tainic susur de iubire, expresie moderatã, gradual elaboratã, şi tocmai de aceea obiectivã.
[Pãr. Hunwicke relateazã ceva despre Pãr. Sandys Wason.]
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu