BUNICUL

BUNICUL



Ĩn primele mele amintiri, sunt eu cu bunicul meu (tatãl mamei). Aşadar, sunt amintiri dinainte de a fi ĩmplinit trei ani (câţi aveam când mi—a murit acest bunic). Ĩntr—una din amintiri, trecem pe sub bolta intrãrii Episcopiei; ĩn alta, ne aflãm pe treptele unei grãdiniţe, ĩn prospecţiune. Foarte desluşitã este amintirea mâinii acestui bunic strânsã ferm pe ĩncheietura mâinii mele; amintire nu a mâinii, ci a senzaţiei.
Aceste amintiri ĩnfãţişeazã un bunic sãnãtos ĩncã; dar ulterior moşneagul s—a ĩmbolnãvit, şi amintirile mele sunt despre boala lui, unele detalii care nu pot interesa pe cititori. Un pic dupã ce am ĩmplinit trei ani, bunicul s—a dus; iar memoria mea a pãstrat urma paşilor mei ĩn urma dricului, unul din ornamentele cãruia ĩl strângeam ca sã pot ţine pasul.
Alt set de amintiri se referã la nişte cãrţi—un motan adormit pe un taburet gãseşte numai pioneze ĩmprejurul acestuia, puse de şoricel; un pescar din Deltã, beţiv, se numeşte Vanea; iar un veterinar neĩnfricat escaladeazã nişte piscuri muntoase pentru a ajunge ĩn ţinutul unde—l aşteaptã pacienţii lui necuvântãtori.
۞
Plinãtatea nealteratã a senzaţiilor acestora timpurii şi nepãtate este incomparabilã.
A doua zi dupã terminarea grãdiniţei eu patrulez pe trotuar, prin faţa curţii noastre, ‚ĩn uniformã’. Evenimentul este cã de—acum pot ĩmbrãca aceste hidoase veşminte de nylon albastru cu portocaliu dupã pofta inimii; mã pot juca ‚ĩn uniformã’, sunt un purtãtor de uniformã nerestricţionat, iar eventualele deteriorãri nu mai pot constitui imepdimente ĩn calea zelului meu militar.
۞
Ĩn timpul grãdiniţei, moartea unei colege; aniversarea Evei B.; şanturi adânci pe stradã, şi descinderea mea pe panta unuia, unde se afla o banderolã albã tipãritã cu siluetele unor legume şi fructe—ceva ca de Ziua Recoltei.
۞
Ĩntr—o searã, aflu cã şcolarii se pot abona la reviste pentru copii; aştept şi eu vremea când voi accede la aceastã invidiabilã condiţie.