Din viaţã

Oleşa, Grin, Gaidar, Kataev, Nosov. Fantazism de sorginte englezã.
Marii sovietici, autori de cãrţi adresate bãieţilor. Obiectele unei perpetue încântãri. Iar pe de altã parte, şansa de a reface performanţa unui Dumas, Verne, Scott, Stevenson (--deopotrivã ca scriitor şi cititor--). Ca ţintã a unei aspiraţii culturale, literare. Deja, la Stevenson existã ambiţia de ‘a fi Dumas’.
Fundamental, existã ODISEEA şi HALIMAUA, dubla inspiraţie rãsãriteanã. Literatura de aventuri vine, interesant, din basm şi fabulos—nu din ‘realismul’ picarescului (--cu toate cã a fost decelatã latura picarescã a HALIMALEI, satira, etc.--).
Oameni ca Wilde şi Stevenson veneau, deja, pe urmele unei mari literaturi apusene de aventuri. La vremea lor, existaserã mãcar douã generaţii de pionieri (Cooper şi Scott, Marryat; Dumas, Gautier, Kingsley, Reid). Existase, deja, o experienţã a scrisului de aventuri, care—i precedase pe marii creatori nãscuţi cãtre jumãtatea sc. XIX şi dupã aceea.
§
Orã. Catalogul—ed.. Ras. Filmele. Cafea. Maria; halat; a lista; tarabe. Anapoda. Analize. Cursuri. Contractul.
§
Filozofie, artã, istorie. Geografia. Religia. Discipline filozofic—speculative, ‘de cabinet’, şi gustul empiriei.
§
Holban, exponent al extremismului estetic interbelic. Paradoxala lui naturã—pe de o parte, despodobirea propriului scris; pe de alta, gustul eufonicului (--Holban dã exemplul pieselor lui Racine, recitite mult--). Ca ‘sofisticare’, Holban este predecesorul imediat al lui Petrescu—poate în mãsurã mai directã decât Cãlinescu.
Existã, plenar, la Holban fetişizarea literaturii ‘sonore’.
Ca şi orientare literarã, Holban era un extremist; a cãutat sã aducã, sã ‘reducã’ literatura la un particularism psihologic, ceea ce e prea puţin, sã facã din ea, temerar însã precar, un ‘document personal’, o dare de seamã privatã. Aşadar, întâia notã a lui Holban ca scriitor o constituie faptul de a fi fost un extremist, un avangardist, şi anume unul cât se poate de autentic. Deasemeni, un paradoxal. Nu cred, însã, cã anhedonismul lui literar ostentativ trebuie luat ca atare; practica lui literarã e ceva mai variatã, ceva mai creatoare, nu rãmâne la acel crez ‘anticalofil’ şi la superstiţia documentului, a analizelor despodobite; atinge, uneori, o muzicã superioarã, unicul ţel al artei. Holban era, de fapt, un om normal, cu gusturi zdravene, şi—l citea pe Racine din alte motive decât pe Bonciu. (Dacã vrem sã cãutãm o genealogie a acestei atitudini de consumator literar, Gide a fost un exponent mai timpuriu al ei.)
În cazul lui Holban, noţiunea de ‘carierã retezatã’ nu e o vorbã goalã. Mai trebuie remarcatã şi aceastã dualitate a crezului sãu estetic:--pe de o parte, practicarea unui analitism despodobit, extremist, un fel de avangardism singular;--pe de alta, referirea la ‘clasicism’, la clasicismul francez.
Estetic, Holban era un extremist autentic, natural—neboem, necabotin, extremist din convingere şi nu pentru scandal.
Nu trebuie confundat extremismul cu elevaţia; estetic, Holban era un extremist, nu un elevat (ca Sadoveanu). Extremismul holbanian evocã mai degrabã simpatie, decât stimã; rezultatele sunt inegale şi adesea mediocre, iar valoarea unei opere nu poate sta în ideea ei abstractã. Romancierul nu se poate prevala de o intenţie, pentru a face sã—i fie acceptatã artisticeşte o lucrare. Intenţia, oricare ar fi ea, nu poate trece drept creaţie. Intenţia e numai un pretext, ceva extrinsec.
§
Obez. Costum. Valuta. Experienţe. Carierã. Literatura. Noimã. ‘Ca pentru a preda’\ ‘ca lucrãri’.
§
‘Necazul, mânia, primejdia şi nevoia’.
§
Literatura. Creaţie. Blazare.
§
4+ 1+ 6 milioane, şi 170 mii. Ieri şi sb., 745+ 85 mii.
§
EJ. ‘Curierul …’.
Ed.& şeful.
Câteva pastişe foarte reuşite, scânteietoare, izbânzi în felul lor.
§
Dublarea simpatiei (de ex., nicomidienii):--nu numai simpatia pentru cineva care alege sã moarã ca sã nu abjure;--însã simpatia pentru cineva care face acest lucru în numele unui crez care e şi al meu. Imensã simpatie discretã.
Moartea pentru convingeri religioase. În numele adâncului din om.
§
Glume, ieri. Uman.
§
Ioan, Siluan, Sofronie, Zizioulas. Gheorghe, Luca, Antonie, Sofronie.