ESTE FIREASCĂ RETICENŢA DE A VORBI PUBLIC DESPRE CEEA CE ESTE MAI ĨNĂLŢAT

ESTE FIREASCĂ RETICENŢA DE A VORBI PUBLIC DESPRE CEEA CE ESTE MAI ĨNĂLŢAT




Dacã nu, nu e doar indiscreţie, ci dezmãţ. Despre ce vorbeşti—cu cine—şi când. Despre Eminescu sau Iorga sau Antim sau Arghezi sau Sadoveanu, de ex., trebuie vorbit numai uneori, şi numai anumitor oameni, şi numai câte ceva, şi la momente adecvate. Indiscreţia nu atacã domeniul privat, intimitatea—ci adevãrul şi putinţa omului de a—l cunoaşte.
Chiar simpla comunicare a numelui—ceea ce nu ĩmpart decât cu cei mai apropiaţi, ceea ce nu dau la câini, ceea ce nu le ĩmpart porcilor. A nu face agape cu godacii—ceea ce meritã secretul.
Cãlugãrul Rose blama astfel de proaste nãravuri; eu declin sã—l ‚apãr’ pe Fellini, sau sã amintesc despre ADORO TE DEVOTE şi bucuriile ei ĩnaintea godacilor.
Existã lucruri care trebuie menţinute ĩn tainã, sau sub cod, sub cifru; Beyle aşa fãcea—şi celãlalt maestru al discreţiei, Gracq.
E şi blasfemie, şi nãrav, şi hârlãvie—de aceea ‚conferinţele duhovniceşti’ sunt repugnante, şi comunicarea prozaicã a secretelor credinţei creştine.
Ceea ce cunosc bine şi afectuos nu voi pângãri cu godacii. Eu şi godacii nu vom avea parte ĩmpreunã la acestea.
Vom discuta, poate, despre dosurile italiencelor, nu şi despre inefabilul fellinian.
Ĩndemnurile apostolice la predicã le erau preabinecunoscute Sf. Clement Alexandrinul şi Sf. Grigore Cuvântãtorul de Dumnezeu, dar nu se prevalau de ele pentru a abuza.
Mântuitorul nostru a poruncit predica; El a poruncit şi sã nu se comunice godacilor ceea ce este inefabil.
Cunoaşterea este intrinsec ezotericã. Nu trebuie simulat şi maimuţãrit un fals acces obştesc.