Din viaţã

Abia ici şi colo, parcelar, şi abia ĩntrezãrind câte ceva, dibuind, domol, moderat, mai degrabã ca filozof, ca om de reflecţie, fãrã a trişa, cognitiv, franc, deschis prin fire spre latinitate şi grecitate, din fire, prin naturã, şi pricepând cu adevãrat şi ĩn mod autentic câte un lucru ici şi colo şi cu adevãrat smerit ĩnaintea prietenilor (Sf. Familie, Sf. Isaac şi Sf. Toma) şi a celor mari (Pãr. Teilhard, alţii de o spiritualitate şi sapienţã autentice, nefalsificate). Şi mai degrabã sigristian decât coleric. Şi gustând cele câteva lecţii de ĩnţelepciune, moderaţie şi tact, lãrgime, intuiţie vie. Şi cu ingenuitatea celui care nu—şi ĩnchipuie sau pretinde cã le ştie (nici el—şi nici majoritatea celorlalţi).
Şi abia atingând, abia palpând câte ceva. Şi bucurându—mã de luminosul moderaţiei. Despuiat de toane, iraţional, pleavã.
Refuzând surogatele ca pe otravã.
Permeabil, receptiv la adevãratul rang gnoseologic (umil) al omului, nesupraestimând prestidigitaţiile şi fanfaronada şi pozeurii.
Adevãrul este dat ĩn distanţa pânã la Sfinţi; este ceva tonic, relevant, autentic, o notã utilã.
۞
Stupiditatea surogatelor, a pugilisticii ‚energetice’, a zborşelilor volubile despre ‚energii’ ,etc..
۞
Existã o anume mãreţie, o posibilitate, la câţiva autori, etc..
۞
A treia cale ĩntre insolenţã şi servilism, aservire.
۞
A pricepe aceste lucruri CU CEEA CE ESTE VIU ĨN OM, cu ceea ce este mai viu ĩn om, şi mai uman, mai omeneşte viu.