Cum stau de fapt cele douã Paşti faţã ĩn faţã! Paştile ieşirii din Egipt, şi Paştile cele noi, ale Lui Iisus. Primele sunt relatate detaliat, narate amãnunţit şi copios; celelalte sunt cu totul ignorate ĩn structura lor istoricã.
Contrastul este complet. Avem o amplã naraţiune pascalã pentru ieşirea din Egipt, din ţara Faraonului; niciuna pentru Paştile cele noi. Pe primele le cunoaştem ĩn detaliu, ne sunt amãnunţit relatate; pe celelalte, deloc.
Este totul de povestit despre ieşirea din Egipt; nimic de narat despre Ĩnvierea Lui Iisus .Un ĩntreg neam este protagonistul primeia; a doua n—are niciun martor, este nerelatatã.
Pe de altã parte, Paştele mozaic, sau al Legii vechi, nu numai Ĩnvierea Lui Iisus o prefigureazã, bineĩnţeles—ci ĩntreaga Lui lucrare, evenimentul salvific al existenţei Lui pãmânteşti.
Ştim totul despre cum s—a desfãşurat ieşirea din Egipt; nimic despre Ĩnvierea Lui Iisus.
Ĩntre deces şi Ĩnviere, Iisus nu este mort. El nu ‚moare’. El Ĩşi continuã, evident, existenţa. Omul care nu mai animeazã materia nu este ‚mort’; şi poate fi mort, dupã criteriile Ap. Pavel, ĩncã ĩn trup trãind. Dupã deces, Iisus nu e niciun moment mort—ci ascuns privirilor.
Şi cum sã nu fim cumva frapaţi de acest fapt semnificativ cã, şi ĩnţelegând cã Ĩnvierea nu este resuscitarea unui cadavru, totuşi Iisus—Cel care nu moare niciun moment—nu Se aratã ucenicilor şi altor martori decât dupã ce cadavrul Sãu a fost fotonizat, retras stricãciunii, preschimbat ĩntr—o trâmbã de strãlucire?
Chiar dacã Iisus nu este ‚mort’ nici pânã la Ĩnviere—ci este viu mereu, este viu mereu—aşa cum i—a fãgãduit şi rãstignitului celui pocãit, totuşi El nu li Se aratã oamenilor pânã ce şi cadavrul Lui n—a fost retras colţilor descompunerii.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu