A FACE STIL. PE MARGINEA ‘LE RIVAGE DES SYRTES’
Claudel, Gracq, Bloy, Waugh, De Quincey, Schopenhauer, Arghezi, Cãlinescu, Alain [=E. Ch.], Sf. Leon cel Mare, Sf. Augustin, Sf. Toma, Sf. Juan, Montaigne sunt câţiva exponenţi şi promotori ai unei veritabile autonomii a stilului—autonomie nu faţã de conţinut, aşa cum vor dihotomiile flasce ale neaveniţilor, ci proclamare a legitimitãţii unei intenţii stilistice şi literare distincte, nevoia de plenitudine a expresiei—exponenţi ai sublimitãţii şi ai splendorii stilului.
Aşa cum nota demult poetul Philippide, literatura noastrã, la polul opus celei franceze, este una ĩn care—n general se scrie prost, avem o literaturã a stilului hârlav, cu puţin artizanat, cu puţin meşteşug—mai degrabã literaturã a scrisului şleampãt şi necalificat.
Kurp are un viu simţ al acestor lucruri; la fel, Nabokov, etc..
Nesaţul de a scrie şi de a gusta o paginã bunã, reuşitã—‚epiderma’. Holban, ‚anticalofil’ cum se zice cã era, avea un simţ ĩnalt pentru plenitudinea stilisticã manifestã ĩn sublimitatea aurãriilor ei.
Ĩn cele câteva consideraţii de mai sus m—am referit mai ales la scânteierile, sublimitatea şi splendoarea obiectivã ale prozei de oarecare dimensiuni—nu a aforismului, a fragmentului sau a crâmpeiului, ci cel puţin a paginii.
Ĩn reuşitele sale, stilul este viaţã şi nu formã; de aceea, apetenţa pentru reuşitele stilistice este direct proporţionalã cu dezgustul faţã de manierismele afectate, faţã de ‚artizanatul’ decadent, finitist.
La cei mari, reuşita stilisticã este un instinct de viaţã; la ceilalţi, o pulsiune de decadenţã.
Autenticitatea reuşitei stilistice ca intenţie valabilã n—are nevoie de certificate eliberate de decadenţii de sc. XIX; o gãsim, ţinutã ĩn fireascã discreţie, la antici, la Ĩnvãţãtorii latini (şi greci) ai Bisericii, la alţii.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu