DESPRE PROCEDEELE ACTORILOR
Cele mai nenaturale, cele mai artificiale sunt rolurile supraaglomerate cu ‘detalii adevãrate’—ca, de ex., la Piersic, la De Niro şi, când se plictisea, la moş Brando, Dumnezeu sã—l ierte.
Acesta este falsul realism—mecanic, exterior, şarjat, supralicitat—cu o mulţime de balast, de umpluturã ‚naturalistã’. La Piersic este foarte observabil—şi penibil—acest defect. Deşi legenda spune contrariul, Gabin avea şi el uneori acest nãrav—de a aglomera ‚particularitãţi’ şi ‚detalii adevãrate’, ĩngroşând liniile ĩn defavoarea personajului.
Cât de desfãtãtor poate fi un rol ‚scãzut’, abia schiţat—ĩnsã cu inteligenţã şi cu fineţe!
Cerinţele rolului trebuie sã primeze; şi cu atât mai penibile sunt strãdaniile actorului de a—şi plasa energia—de a se ‚avantaja’ prin plasarea ingenioasã a energiei excedentare.
Nu vã hipervoltaţi rolurile!
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu