SUPREMAŢIA LIBERALISMULUI TEOLOGIC PROTESTANT

SUPREMAŢIA LIBERALISMULUI TEOLOGIC PROTESTANT

Eu cunosc prea puţin şi numai de la mâna a doua istoria liberalismelor protestante—dar nu se presupune cã bancruta liberalismului protestant este de multã vreme un fapt atestat istoric? Cum se face cã ĩn ziua de azi liberalismul pare mai suveran ca oricând?
Este o bizarerie ca teologi de felul lui Hays sã treacã azi drept ...conservatori—fie şi ĩn sens relativ ....
Adevãrul este cã tentativa de recuperare, de revenire din liberalism, a protestanţilor, a fost fundamental arbitrarã şi lipsitã de un jalon tradiţional—conceputã tot ca ceva experimental, tot ca tatonare experimentalã, ‚sãlbaticã’—opunând raţionalismului sãrac al liberalismelor, diferite feluri de iraţionalisme.
S—a ĩncercat terapia, lecuirea de liberalism, cu diverse experimente conceptuale extravagante, capricioase, fundamental arbitrare.
Cu ‚Seminarul Iisus’ ne aflãm, mi se pare, la un nivel inferior celui atins la vremea sa de cãtre Harnack, bãtrâna gloabã a liberalismului de catedrã.
Or, paradigma principalã a scrisului teologic vestic actual aceasta este—ceea ce face ca promotori de erezii sã treacã drept moderaţi, ba chiar, ĩn ochii unui necatolic, drept ‚moderaţi—cãtre—conservatori’.
Eu cred cã celebrele riposte interbelice la liberalism, ĩn sfera protestantã, s—au constituit ĩn alte forme de liberalism, altfel configurate, diferit orientate.
Iniţiind cumva o metaforã medicalã, aş spune cã celebrii protestanţi interbelici reputaţi ca ‚antiliberali’ n—au tratat etiologic liberalismul. N—au atacat cauzele—despre care probabil habar n—aveau; au plonjat ĩn variate iraţionalisme—ca unicã alternativã.