ALTE CONSIDERAŢII DESPRE SIMMEL

ALTE CONSIDERAŢII DESPRE SIMMEL

Pentru Simmel, Kant ĩnseamnă [--ca şi pentru Schopenhauer--] ştiinţa ĩnsăşi şi fundamentul savant al cunoaşterii; Schopenhauer reprezintă doctrina metafizică [--ceea ce era Platon la Schopenhauer--], Nietzsche e interlocutorul privilegiat şi obiectul predilect de studiu, iar Bergson ĩnseamnă iubirea filozofică a lui Simmel. Se poate spune că metafizica lui Schopenhauer ĩl fascina şi ĩi impunea, ĩn vreme ce pe aceea a lui Bergson o iubea. Nu cred că se vedea drept concordând ĩntru totul cu vreuna din ele.
Era ĩn mod evident fascinat şi marcat de Schopenhauer, şi ĩndrăgostit şi stimulat de gândirea lui Bergson, mergând până la a fi invidios şi aţâţat de rivalitate.
La unul avea ştiinţa, abordarea savantă, obiectivitatea; la altul, fascinaţia unei doctrine metafizice; la un al treilea, interlocutorul, subiectul de studiu, exponentul relevant al epocii, etc., căci ĩn Nietzsche a văzut heraldul mutaţiilor profunde; ĩn celălalt, filozofia [cea mai] iubită, o creativitate filozofic—metafizică pe care o invidia şi care—i stimula rivalitatea. Această asociere a criticismului şi metafizicii i—a caracterizat existenţa intelectuală.
Ca filozof, a cercetat mult relativul, ceea ce e relativ şi vremelnic—ca tendinţe, ca istorie intelectuală, culturală, etc.. Preocupat simultan de metafizic (--ĩn sensul de nivel al ascunsului--) şi de relativ, Simmel s—a deschis unei comprehensiuni vaste a realului, a lumii. Nu s—a cantonat ĩn investigarea condiţiilor cunoaşterii. A filozofat pornind de la logic—ĩnsă şi de la experienţe, inuiţii, de la ceea ce e ĩntrezărit, de—abia ghicit.
Tendinţa ştiinţifică a lui Simmel s—a manifestat—ĩn direcţia kantismului, a sociologiei, a istoriei; izvoarele biografice—cam stereotipe şi prea sumare—spun că a predat şi logică.
Speculaţiile despre antisemitism ca şi cauză a eşecurilor lui profesionale mi se par deplasate—la aceleaşi universităţi aveau succes chiar Steinthal, Lazarus, Cohen, Husserl. Ca şi pe Marx, nu evreitatea l—a făcut un outsider. Nu evreitatea putea fi raţiunea respingerii, acolo unde Cohen şi Lazarus făceau carieră. Lazarus a predat filozofia la Berlin—iar evreitatea lui era una subliniată, mult mai asumată decât cea a lui Simmel. Nu lutheranul Simmel ar fi fost prima ţintă a antisemitismului.
Ca proiect filozofic, Noica nu—i e chiar aşa de neasemănător lui Simmel; ambii sunt, originar, kantişti. Ĩnsă la Noica nu există Schopenhauer, Nietzsche, nici Bergson, nici filozofia artei, nici investigarea relativului.
Se poate spune că bergsonismul l—a ĩnsoţit pe Simmel un deceniu—de—a lungul ultimului deceniu al existenţei.
Ar fi de comparat şi determinat mai ĩndeaproape diferenţa dintre atitudinea lui Simmel faţă de metafizica schopenhaueriană şi aceea bergsoniană—dealtfel, la vârste diferite.