CITINDU—L PE GEORG SIMMEL

CITINDU—L PE GEORG SIMMEL

Studiul comparativ al lui Simmel despre Goethe şi Kant mi—a dat o plăcere excepţională, şi extraordinar de vie, plăcere filozofic—literară şi de artă (--vin. şi sb. l—am pregustat, luni l—am listat, marţi l—am citit--). Noţiunea de ‚vitalism’ a lui Simmel e interesantă; Simmel relaţiona ‚metafizica’, ‚arta’, ‚vitalismul’, ‚religia’ şi ‚eticul’—adică domeniile transştiinţifice; aşa cum ghicisem, Simmel vedea ĩn Kant, ca şi Piaget, un savant, şi anume un epistemolog, a cărui operă ia forma unei filozofii ştiinţifice—sau a unei ştiinţe filozofice. Exact asta credea şi Piaget.
Simmel pretindea să dea o continuare metafizică atitudinii lui Goethe; e interesant că spune asta, fiindcă singur admitea că spiritualitatea goetheană e subĩntinsă de un temperament, de un dat individual; pe de alta, că atitudinea goetheană are un sens ĩn sfera artei, şi ca abordare a artistului, că e ceva ce i se potriveşte artistului.
Poate fi o filozofie altoită pe o artă [--filozofie ĩn accepţia de creaţie filozofică, nu de comentariu filozofic--]? Simmel credea că da, şi a ĩncercat—o atât cu Goethe cât şi cu Rembrandt.
Pe de altă parte, nu e de crezut ca Simmel să fi cunoscut o tardivă ‚convertire la artă’, ca dezicere de ştiinţă, etc.. Firea, cultura, scrisul şi opera lui arată că de artă s—a ocupat ĩncă de la—nceput; ceea ce probabil că a survenit e o deplasare de accent, o schimbare a priorităţii.
Simmel nu era un ‚vitalist kantian’, nici un ‚kantist vitalist’, ambele formule sunt un oximoron. Simmel alterna kantismul cu vitalismul—cu netă preferinţă pentru al doilea. [De ex., sociologia lui e fie kantistă, fie vitalistă, nu poate fi ambele simultan.] Ca şi kantist, nu putea fi vitalist, ‚goethean’; ca şi ‚vitalist’, nu putea fi ‚kantist’. Simmel definea vitalismul drept metafizică, şi ar fi acceptat titulatura de ‚filozof goethean’.
Fără a fi echivalente, se presimte că ‚arta’, ‚metafizica’ şi ‚vitalismul’ sunt ĩnrudite pentru Simmel [--ĩn vreme ce ‚religia’ şi ‚eticul’ sunt alternative--].
Simmel scria ĩn numele unor impulsuri mai adânci, spirituale, pe care le definea drept metafizic—artistice, al unor presimţiri şi intuiţii de profunzime.