Din viaţã: NOTE DESPRE TUMANIAN

miercuri, 22 octombrie 2008

NOTE DESPRE TUMANIAN

NOTE DESPRE TUMANIAN

Ĩnsemnãrile lui Tumanian despre condiţia prozei simbolice,la care revine destul de des,ĩşi au contrapartea ĩn propria lui creaţie de prozã simbolicã (de fapt,naraţiunile sale simbolice ĩşi au contrapartea ĩn preocupãrile teoretice).
Tumanian scrie prozã realistã şi impasibilã despre subiecte fabuloase—despre faptul,de pildã, cã ar exista o confrerie secretã a marginalilor,a celor aflaţi ĩn periferiile şi penumbrele vieţii-ca Dna. cea micã şi Dl. Marius.Proza despre aceştia doi este,ĩntr—un fel,o profesiune de credinţã.Cine n—ar admira gustul,tactul cu care Tumanian previne bascularea povestirii ĩn alegorism sau ĩn parabolic sãlciu? Nu e nicãieri vizibilã osatura dizgraţioasã a acestora,scheletul.
Am râs din suflet când se scrie despre invidia Dlui. Marius (invidie faţã de dibãcia cu care Dna. cea micã alungã cioara din vârful frontonului);subscriu şi eu la cugetarea Dlui. Marius:" desigur, berea nu-i singurul lucru bun pe lume (deşi unul dintre cele mai bune)".

Satira lui Tumanian,umorul lui melancolic,sunt gentile şi de tact—chiar unde este vorba despre umorul declasãrii,sã zicem.Hidosul şi inavuabilul nu sunt supralicitate.
Conversaţiile Dlui. Marius cu Dna. sunt un dialog de mãşti.Interesul se ĩndreaptã cãtre aventura lor palpitantã,echivocã.Perspicacitatea psihologicã este una de moralist ĩn sensul portretelor exclusiv morale.Observaţia moralã,şi latura simbolicã,presimţitã.
Proza lui este una a psihologicului explicit şi desomatizat;despre ĩnfãţişarea personajelor nu ştim decât puţine lucruri (de ex.,cã Dl. Marius este masiv—şi asta,fiindcã reprezentarea Dnei. cere menţionarea acestui fapt;la fel pentru Groşescu—strictul necesar). Cunoscând remarcile teoretice ale lui Tumanian despre estetica prozei,este de dedus cã descrierea, portretul fizic, peisagistica, etc.,sunt deliberat excluse,lãsate deoparte. Descriptivul este redus la un minim.Existã desemnare (cutare plantã ,sau arhitecturã)—nu şi descriere. Atmosfera este una exclusiv moralã. Obiectele,decorurile sunt mai ales desemnate.
Se simt,ĩn aceastã prozã,disciplina,economia,principiile literare,calificarea esteticã.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Maică Sfântă a Luminii celei negrăite

Bucură-te, toiagul din care Dumnezeu, odrăslind fără de sămânţă, a pierdut prin lemn moartea.

Bucură-te, norul Luminii celei neapuse, care ai purtat în braţe pe Însuşi Domnul slavei.

Firii celei dumnezeieşti ne-am făcut părtaşi prin tine, de Dumnezeu Născătoare.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu.

Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte.

Mire, cela ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Carele ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, dezbracă-mă de chipul greşalelor mele cel ticălos, prin împărtăşirea patimilor Tale. Şi împodobindu-mă cu haina slavei Tale celei înfrumuseţate, fă-mă împreună-şezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv.

Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!

‘Acolo unde (…) viaţa amarã, tulburatã şi plinã de decepţii este trãitã senin şi calm pânã la presupusul sfârşit … acolo se aflã Dumnezeu cu îndurarea Sa eliberatoare. Aceasta este mistica vieţii cotidiene, a—L gãsi pe Dumnezeu în toate lucrurile; aceasta este starea de beatitudine lucidã a spiritului, despre care vorbeau Pãrinţii Bisericii şi liturghia anticã.’ (Pãr. Karl Rahner, ‘Erfahrung des Geistes’)

‘cu o inimã am aşezat ca sã ne întoarcem în sânul sfintei Maicii Biserici romano-catoliceşti şi iarãşi sã ne unim cu ea, toate acelea primindu-le si crezându-le care ea le primeşte, le marturiseşte şi le crede. Şi mai întâiu mãrturisim acelea patru puncte, în care pânã acuma ne-am împerechiat:

a) Cunoaştem cã Papa de la Roma este cap vãzut a toatã biserica Lui Hristos, care peste toatã lumea e lãţitã.
b) Mãrturisim cum cã afarã de Cer, scaunul celor fericiţi, şi afarã de Iad, temniţa celor osândiţi, al treilea loc este, în care sufletele celor ce încã nu sunt curãţite se ţin şi se curãţãsc.
c) Cum cã pâinea azimã este destulã materie a Cinei Domnului şi a jertfei Liturghiei, nu ne îndoim.
d) Credem cum cã Duhul Sfânt, a treia faţã în Treime, de la Tatãl şi de la Fiul purcede. Şi primim, mãrturisim şi credem toate celelalte, care sfânta Maicã Bisericã romano-catolicã primeşte şi crede.’

[declaraţia oficialã de unire a Ep. Teofil, febr. 1697]

‘Însă întru acest chip ne unim şi ne mărturisim a fi mădularele sfintei catoliceşti Biserici a Romei, cum pe noi şi rămăşiţele noastre din obiceiul Bisericii noastre a Răsăritului să nu ne clătească, ci cu toate ceremoniile, sărbătorile, posturile, cum până acum aşa şi de acum înainte să fim slobozi a le ţine după calendarul vechi şi pe cinstitul vlădicul nostru Atanasie până la moartea sfinţiei sale să n-aibă puterea a-l clăti din scaunul sfinţiei sale..." […] "Şi aşa ne unim acei ce-s scrişi mai sus cum toată Legea noastră să stea pe loc. Iară de n-ar sta pe loc acele, nici aceste puncte să n-aibă nici o tărie asupra noastră şi vlădica nostru Atanasie să fie cap şi nimeni să nu-l hărbutăluiască.’ [1698]

‘slobozi de bună voie şi porniţi de Duhul Sfânt ne-am unit cu Biserica Romano-catolică şi prin rândul acestora ne mărturisim a fi mădularele ei, toate primindu-le, mărturisindu-le şi crezându-le, câte le primeşte, le mărturiseşte şi le crede dânsa şi mai ales acele patru puncturi, în carele ne vedem până acuma a fi osebiţi...’ [5 sept. 1700]

Izvoare

‘Acolo unde (…) viaţa amarã, tulburatã şi plinã de decepţii este trãitã senin şi calm pânã la presupusul sfârşit … acolo se aflã Dumnezeu cu îndurarea Sa eliberatoare. Aceasta este mistica vieţii cotidiene, a—L gãsi pe Dumnezeu în toate lucrurile; aceasta este starea de beatitudine lucidã a spiritului, despre care vorbeau Pãrinţii Bisericii şi liturghia anticã.’ (Pãr. Karl Rahner, ‘Erfahrung des Geistes’)

Rozanov, Bloy, Nietzsche, Weininger;

Stevenson şi Lang;

Cingria, Gracq, Sebastian;

Tresmontant, Gracq, Simmel, Philippide;

Toma, Maxim, Bonhoeffer, Rahner;

Maxim, Damaschin, Teodor, Proclu;

Isaac, Dorotei, Varsanufie;

cãrţile sapienţiale;

Claudel, Schopenhauer,

De Quincey,

Rozanov, Bloy, Weininger, ‘Morgan’;

Saward, McCabe, Weinandy;

Bonhoeffer şi Rahner;

miercuri, 22 octombrie 2008

NOTE DESPRE TUMANIAN

Niciun comentariu:

Despre mine

Arhivă blog