AVATARURILE PRUDENŢEI

AVATARURILE PRUDENŢEI
Este destul de revoltãtoare duplicitatea acelor teologi care,dacã ĩn privinţa titlurilor şi atributelor mariane sunt foarte prudenţi şi moderaţi,devin ĩn schimb extrem de ĩndrãzneţi când e vorba de cele mai extravagante speculaţii cristologice sau soteriologice—acolo uitã cu totul de prudenţa care ĩi inspirase mai ĩnainte.
Aceiaşi oameni care cer prudenţã şi moderaţie ĩn mariologie,se aratã ĩn schimb foarte necumpãtaţi ĩn a vântura cele mai riscate speculaţii ĩn alte domenii teologice;din arbitri ai prudenţei, iatã—i campioni ai tuturor modelor teologice!
Când vine vorba de demitologizare,de toate mizeriile biblisticii de stânga,de clişeele cele mai stupide ale secularismului,acolo ei nu mai invocã necesara prudenţã!
Cu alte cuvinte,aceasta este o prudenţã „de stânga”—evazivã când e vorba de noţiuni tradiţionale,dar foarte decisã când e vorba de speculaţii corozive.Cei care,ipocrit,cer prudenţã când e vorba de definit dogme,nu se sfiesc sã peroreze cu cea mai largã disponibilitate când e vorba sã—şi propunã propriile lor inovaţii şi toane.
Rareori e aceastã prudenţã una imparţialã şi obiectivã;cel mai adesea,premisa ei este un stângism teologic mai mult sau mai puţin camuflat.
Cei reticenţi sã primeascã dogmele rostite,ĩn numele Bisericii,de Pius al IX—lea şi Pius al XII—lea,nu—s la fel de exigenţi şi prudenţi când preiau „dogmele” lui Bultmann, Brown şi ale altor exegeţi „liberali”—acolo,nu mai e nevoie de prudenţã!Ca regulã,minţile care n—au acceptat sã—şi primeascã dogmele de la Pius al IX—lea şi Pius al XII—lea,le—au primit fãrã a crâcni de la Renan şi Bultmann sau alt apostol al liberalismului.
Testaţi—i pe antiinfailibilişti!Cel mai adesea,ei sunt gata sã preia infailibilitatea ĩn vrac—numai de unde trebuie,nu!Nu—s ei deloc imuni la autoritate—dar se ĩnşealã numai ĩn atribuirea autoritãţii!
Cei mai aventurişti teologi,proponenţii celor mai aiuritoare scorneli,sunt,vezi Doamne,foarte reticenţi când vine vorba de dogme—ei nu pot accepta,aşa,orice.