DOI ORATORIENI
Bouyer avea,cum o remarcã francezul Chiron,mai mult decât o asemãnare cu Newman—ambii erau convertiţi de la protestantism ;ambii au fost oratorieni.Bouyer a fost un gânditor ceva mai de stânga decât Newman,şi unul nu fãrã fluctuaţii.Aparţinea mişcãrii zise a „noii teologii”,ceva care nu era doar patristic (aşa cum fusese alexandrinul Newman),ci şi explicit antiscolastic;ĩn plus,e vorba,cu „noii teologi”,de savanţi—o zic fãrã multã ironie.
Newman avea rezervele lui la adresa unor definiţii dogmatice;dar nu cred,nu mi se pare cã el ar fi salutat minimalismul dogmatic (uneori cam simplist şi sumar) de care Pãr. Bouyer a dat dovadã câteodatã.
Ca savant şi om de culturã,Bouyer era,ca şi alţi „noi teologi”,MULT mai cultivat decât Newman. Ca importanţã,teologia lui rãmâne una de folosit,integrat,fructificat,analizat.
Pentru savanţii din posteritatea lui imediatã,Newman „rãmãsese” la Pãrinţi,la alexandrini;ceea ce apãrea ca o deficienţã.Identificarea lui timpurie cu modul de gândire patristic era consideratã o carenţã de scuzat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu