CONVERTIŢII
Trebuie sã mãrturisesc cã ĩmi plac convertiţii—şi convertirile—nu fiindcã istoria lor ar fi romanticã—ci dimpotrivã,fiindcã e prozaicã,neguroasã şi realistã.Ele ilustreazã adecvat eşecul umanitãţii pustiite.Prin convertiri,ĩnţeleg convertiri fundamentale,la creştinism,la viaţa creştinã,nu opţiuni ecleziale,ci alegerea vieţii creştine.
Schimbarea vieţii,schimbarea inimii,cum se spune,decizia pentru creştinism—de la Sf. Augustin,la Muggeridge—convertire a vieţii şi a minţii,a omului integral.Cu cât mai nespectaculoase şi mai treptate,mai reflectate,cu atât mai bine.Minţile romanţioase vor sã existe un moment;dar fiinţa umanã e nerezumabilã,şi existã de fapt o succesiune de faze.
La aceşti convertiţi e vizibilã necesitatea ca omul sã se decidã,explicit,raţional,pentru ceea ce crede şi trãieşte.Opţiunea lor are caracteristica a ceva testat,neimpulsiv,definitoriu.Nu mai e loc de echivocuri,de jumãtãţi de mãsurã,de diluãri.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu