SPLENDOAREA MOZAICURILOR AURITE
Privind splendidele mozaicuri aurite care ĩi ĩnfãţişeazã pe Sf. Trei Ierarhi,e cu atât mai important sã realizãm,sã ştim cã viaţa lor n—a fost aşa:nu aşa arãta.Mozaicurile ĩnfãţişeazã slava existenţei lor cereşti,nu existenţa lor pãmânteascã.Ceea ce prezintã respectivele mozaicuri este triumful lor de dincolo de mormânt.
Viaţa lor n—a fost deloc ca aceste mozaicuri.A fost o viaţã de ascezã şi de curãţie.De sãrãcie liber aleasã.De frugalitate,de sinceritate,de deschidere.De exerciţiu al minţii.Vieţile Sfinţilor nu—s ca aceste mozaicuri aurite.N—au fost o sãrbãtoare pãmânteascã;ĩn acest sens,vieţile creştinilor sunt ĩntâia lecţie de filozofie—filozofie practicã,ĩnsã care depinde direct şi explicit de o filozofie zisã „teoreticã”,adicã de o metafizicã.
Vieţile Sfinţilor nu—s ca ĩn mozaicuri;ĩn afarã,ĩn exterior,ele nu—s deloc triumf dupã triumf. Sunt vieţi smerite,umile,de sãrãcie şi de abstinenţã,de fortificare,de ĩnsãnãtoşire treptatã—de trecere de la sclavie la libertate,de la aparent la real;aceste lucruri,şi ĩncã altele,le—a scris deja, pentru toţi creştinii,Ap. Pavel.
Viziunea festivã nu se referã,vedeţi bine,la viaţa pãmânteascã a Sfinţilor respectivi;nu acestã biruinţã e ceea ce vedeau contemporanii lor—nu demnitatea suveranã.”Drepţii ca luminãtorii strãlucesc” ,zice Biserica (Panihida).
Strãlucirea de pe mozaicuri e cea cereascã,nu cea istoricã—nu aşa arãtau lucrurile.Vieţile Sfinţilor s—au petrecut ĩn ascezã,ĩn efort,ĩn discreţie.Dar ceea ce le e dat Sfinţilor e ireductibil la ceea ce se poate vedea şi cunoaşte pe acest pãmânt.Mozaicurile ĩmpodobite ĩnfãţişeazã viaţa cereascã, nu pe cea pãmânteascã.Ĩnfãţişeazã viaţa pe care Ap. Pavel era nerãbdãtor s—o primeascã mai repede, sã se ĩmpãrtãşeascã de ea mai degrabã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu