ISTORICUL LITERATURII MELE
Nu am ĩnceput sã scriu,prin caiete deviate din circuitul şcolãresc,ĩnainte de vârsta de 9 ani;aşa ĩmi amintesc.Subiectul primei mele scrieri (una de cam douã pag.) a fost istoria anticã a ţãrii noastre—dacii lui Burebista.Influenţa era un foileton de benzi desenate tipãrit de revista sãptãmânalã a pionierilor.
Cam tot pe atunci am ĩnceput o mare carte religioasã,despre Mântuitorul nostru.La ea am scris vreme de vreo patru ani,probabil mai mult—ĩnsã cu mari intermitenţe.
Primul meu an la gimnaziu a fost unul sinistru;manualul de istorie anticã era plãcerea mea,şi aşa am scris istoriile politico—militare ale regatelor unor continente inventate.Nãscoceam ţãri,dinastii, istorie militarã.
Pe un blocnotes,mâzgãleam un thriller inspirat de povestirile cu spioni ale lui Zincã (şi, probabil ,de filme ca FANTOMELE SE GRÃBESC)—aici, atmosfera şi violenţa primau,iar naraţiunea bãltea,nici nu demara.
La 11 ani,am avut douã modele—Verne,dupã al cãrui roman de cãlãtorie la Lunã am scris o parafrazã (devenitã pe parcurs relatarea unor aventuri africane,cãci proiectilul cosmonauţilor mei revenea pe Terra ĩn ocean,lângã ţãrmul sãlbaticei Africi ...);--şi Féval.Tot atunci am scris şi o scurtã piesã,dusã la bun sfârşit,despre lupta Proorocului David cu Goliat.
La literatura licenţioasã—una şocant de libertinã—am ajuns la 12 ani—la ĩnceputul lui 1991,şi intens inspirat de portretul nevestei lui Delon,o olandezã,dupã PARIS MATCH.
[In imagine,muza mea de la vremea respectiva,inspiratoarea.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu