Ar putea sã fie vorba despre o preferinţã personalã,ĩnsã mi se pare semnificativ faptul cã unul din cei mai calificaţi patrologi pe care ĩi citesc—un american de confesiune ortodoxã—acordã un credit major patrologilor ‚vechi’,preconciliari,oamenilor care au scris ĩn prima jumãtate a sc. XX.
Se vorbeşte despre relansarea,sau lansarea,studiilor patristice odatã cu Vaticanul II.Aşa sã fie?
Apreciind dupã experienţa acestui om,care studiazã doctrinele Capadocienilor,cea mai bunã patrologie s—a scris ‚ĩnainte’,bineĩnţeles acolo unde competenţa şi exista.
Se fãcea patrologie mai bunã ‚ĩnainte’;existã pãrerea dupã care Noii Teologi,şi unii dintre liberalii de la Vatican II,au relansat patrologia apuseanã.Experienţa şi practica unui clasicist american ortodox demonstreazã contrariul.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu